Rezistența la insulină și diabetul
Schimbările invizibile din organism încep cu mult înainte ca o persoană să fie diagnosticată cu diabetul de tip 2. Asta este atât o veste proastă (fără simptome înseamnă că nu vei ști că o ai), cât și o veste bună (o poți preveni sau întârzia dacă ești în pericol să o dezvolți). Una dintre cele mai importante schimbări invizibile? Rezistența la insulină.
Insulina, zahărul din sânge și diabetul de tip 2
Insulina este un factor cheie în dezvoltarea diabetului de tip 2. Acest hormon vital – nu poți supraviețui fără el – reglează glicemia (nivelul glucozei) din organism, un proces foarte complicat. Iată punctele centrale:
Alimentele pe care le consumi sunt descompuse în proteine, grăsimi și zahăr;
Zahărul din sânge intră în fluxul sanguin, ceea ce îi semnalează pancreasului să elibereze insulină;
Insulina ajută zahărul din sânge să pătrundă în celulele corpului, astfel încât să poată fi folosit pentru energie;
De asemenea, insulina îi semnalează ficatului să stocheze zahărul din sânge pentru o utilizare ulterioară;
Zahărul din sânge pătrunde în celule, iar nivelurile din fluxul sanguin scad, semnalându-i și insulinei să scadă;
Nivelurile mai scăzute de insulină atenționează ficatul să elibereze zahărul din sânge stocat, astfel încât energia să fie întotdeauna disponibilă, chiar dacă nu ai mâncat de ceva vreme.
Asta se întâmplă atunci când totul funcționează fără probleme. Dar acest sistem de mare precizie poate scăpa rapid de sub control, după cum urmează:
O cantitate mare de zahăr pătrunde în fluxul sanguin;
Pancreasul pompează mai multă insulină pentru a face ca zahărul din sânge să pătrundă în celule;
În timp, celulele nu mai răspund la toată acea insulină – au devenit rezistente la insulină;
Pancreasul continuă să producă mai multă insulină pentru a încerca să facă celulele să răspundă;
În cele din urmă, pancreasul nu mai poate ține pasul, iar nivelul zahărului din sânge continuă să crească.
O cantitate mare de zahăr în fluxul sanguin este foarte dăunătoare pentru organism și trebuie să fie mutată în celule, cât mai curând posibil. Există, de asemenea, multă insulină, care le transmite ficatului și mușchilor să depoziteze zahărul din sânge. Când sunt pline, ficatul trimite excesul de zahăr din sânge către celulele adipoase pentru a fi stocat ca grăsime corporală. Da, creștere în greutate. Și ceea ce este mai grav, scena este pregătită pentru predispoziția la diabet și diabetul de tip 2.
Suferi de rezistență la insulină?
Cum afli dacă ai rezistență la insulină? Niciun test nu îți va spune acest lucru, dar dacă ai niveluri ridicate ale zahărului din sânge, trigliceride mari (un fel de grăsime din sânge), colesterol LDL („rău”) ridicat și colesterol HDL („bun”) scăzut, medicul poate stabili dacă ai rezistență la insulină.
O notă importantă: diabetul de tip 1 este diferit; specialiștii consideră că este cauzat de o reacție autoimună (corpul se atacă singur, din greșeală). Persoanele care suferă de diabet de tip 1 nu produc suficientă insulină și trebuie să ia insulină pentru a supraviețui.
Ce cauzează rezistența la insulină?
Nu se știe exact ce anume cauzează rezistența la insulină, dar antecedentele heredocolaterale (moștenite) de diabet de tip 2, supraponderalitatea (mai ales în jurul taliei) și inactivitatea pot crește riscul de a o dezvolta.
Nu trebuie să fii supraponderal pentru a avea rezistență la insulină. Nu-ți poți da seama dacă cineva are rezistență la insulină doar privind acea persoană.
Cum să inversezi rezistența la insulină
Dacă ai rezistență la insulină, îți dorești să devii exact opusul – mai sensibil la insulină (celulele sunt mai eficiente în absorbția zahărului din sânge, așa că este nevoie de mai puțină insulină).
Activitatea fizică te face mai sensibil la insulină, un motiv pentru care aceasta este piatra de temelie a managementului diabetului (și a sănătății în general!). Nu aștepta până când ești diagnosticat cu diabet pentru a începe să faci mai multă mișcare. Cu cât acționezi mai devreme (la propriu), cu atât îți va fi mai bine.
Scăderea în greutate este, de asemenea, importantă, la fel ca evitarea glicemiei crescute, reducerea stresului și odihna suficientă (activitatea fizică te poate ajuta și să dormi mai mult).
Aceste schimbări ale stilului de viață chiar funcționează. Discută cu medicul tău despre cum să începi.