Virusurile gripale de tip A sunt împărțite în subtipuri, pe baza a două proteine de la suprafața virusului: hemaglutinina (HA) și neuraminidaza (NA). Există 18 subtipuri de HA cunoscute și 11 subtipuri de NA cunoscute. La păsări, au fost identificate 16 subtipuri de HA și 9 de NA (două subtipuri suplimentare, H17N10 și H18N11, au fost identificate la lilieci.) Sunt posibile multe combinații diferite de proteine HA și NA. De exemplu, un „virus A(H7N2)” desemnează un subtip de virus gripal de tip A care are o proteină HA7 și o proteină NA2. În mod similar, un virus „A(H5N1)” are o proteină HA 5 și o proteină NA 1.

Toate subtipurile cunoscute de virusuri gripale de tip A pot infecta păsările, cu excepția subtipurilor A(H17N10) și A(H18N11), care au fost întâlnite doar la lilieci. Doar două subtipuri ale virusului gripal de tip A pdm09(H1N1) și A(H3N2) circulă, în prezent, în rândul oamenilor. Virusurile gripale de tip A au fost detectate și se cunoaște faptul că se răspândesc în rândul a șapte specii sau grupuri de animale diferite, inclusiv în rândul oamenilor, al păsărilor de apă sălbatice, al păsărilor domestice, al porcinelor, al cabalinelor, al câinilor și al liliecilor. În rândul multor altor specii de animale, s-a raportat că virusurile gripei aviare de tip A provoacă infecții ocazionale, dar nu se transmit în mod regulat (de exemplu, la pisici și la foci). Virusul gripei ecvine A(H3N8) circulă în mod obișnuit și poate provoca îmbolnăviri în rândul cailor, iar virusul gripei canine A(H3N2) care, de asemenea, circulă în mod obișnuit, poate provoca îmbolnăviri în rândul câinilor.

Liniile virusurilor gripale de tip A

Virusurile gripei aviare de tip A care infectează păsările au evoluat în linii genetice distincte, în funcție de locațiile geografice în care au fost detectate pentru prima dată. Aceste linii pot fi diferențiate prin studierea compoziției genetice a virusurilor. De exemplu, virusurile gripei aviare de tip A, care au fost detectate pentru prima dată la păsările din Asia, pot fi recunoscute ca fiind diferite, din punct de vedere genetic, de virusurile gripei aviare de tip A care au fost detectate, pentru prima dată, la păsările din America de Nord. Aceste clasificări generale ale liniei pot fi restrânse și mai mult, prin comparații genetice care permit cercetătorilor să grupeze virusurile cele mai apropiate. Factori precum gazda virusului, perioada de timp și locația geografică sunt adesea utilizați în denumirea liniei și în delimitarea suplimentară a unei linii față de alta.

Virusurile gripei aviare de tip A cu patogenitate ridicată și cu patogenitate scăzută

Virusurile gripei aviare de tip A se clasifică în următoarele două categorii: virusuri ale gripei aviare de tip A slab patogene (LPAI) și virusuri ale gripei aviare de tip A înalt patogene (HPAI). Categoriile se referă la caracteristicile moleculare ale unui virus și la capacitatea virusului de a provoca boli și mortalitate la puii de găină, într-un mediu de laborator. HPAI și LPAI sunt definite și explicate mai jos:

• Gripa aviară slab patogenă (LPAI): virusurile gripei aviare cu patogenitate scăzută fie nu produc semne de boală, fie provoacă o boală ușoară la puii de găină/păsările domestice (cum ar fi pene zburlite și o scădere a producției de ouă). Majoritatea virusurilor gripei aviare de tip A sunt slab patogene și provoacă puține semne de boală la păsările sălbatice infectate. La păsările domestice, unele virusuri slab patogene pot suferi mutații în virusuri de gripă aviare înalt patogene.

• Gripa aviară înalt patogenă (HPAI): virusurile gripei aviare înalt patogene provoacă boli grave și o mortalitate ridicată în rândul păsărilor domestice infectate. Doar unele virusuri ale gripei aviare A(H5) și A(H7) sunt clasificate ca virusuri HPAI de tip A, în timp ce majoritatea virusurilor A(H5) și A(H7), care circulă în rândul păsărilor, sunt virusuri LPAI de tip A. Infecțiile cu virusurile HPAI A(H5) sau A(H7) pot provoca boli care afectează mai multe organe interne, având o rată de mortalitate de până la 90% ‒ 100% în rândul puilor de găină, adesea în decurs de 48 de ore. Cu toate acestea, rațele pot fi infectate fără niciun semn de boală. Infecțiile cu virusurile HPAI A(H5) și A(H7) din rândul păsărilor domestice pot să se transmită și la păsările sălbatice, ceea ce duce la o răspândirea geografică suplimentară a virusului, pe măsură ce aceste păsări migrează.  În timp ce unele specii de păsări sălbatice pot fi infectate cu unele subtipuri de virusuri HPAI A(H5) sau A(H7) fără a da semne de boală, alte subtipuri de virusuri HPAI A(H5) și A(H7) pot provoca boli grave și chiar mortalitate, atât în rândul păsărilor sălbatice, cât și în cel al păsările domestice infectate.

Atât virusul HPAI, cât și virusul LPAI se pot răspândi rapid, prin efectivele de păsări domestice. Denumirile HPAI și LPAI nu se referă la severitatea bolii și nici nu se corelează cu aceasta în cazurile de infecție la om; atât virusurile LPAI, cât și cele HPAI A au provocat, în rândul oamenilor infectați, de la forme ușoare, până la forme severe de boală. Există anumite diferențe genetice și antigenice între subtipurile de virus gripal A, unele infectând, de obicei, numai păsările, în timp ce altele pot infecta atât păsările, cât și oamenii. 

Virusurile gripei aviare de tip A infectează rareori oamenii. Se cunoaște faptul că cinci subtipuri de virusuri ale gripei aviare de tip A au provocat infecții în rândul oamenilor (virusurile H5, H6, H7, H9 și H10). Subtipurile virusurilor gripei aviare de tip A, care au provocat în mod frecvent infecții în rândul oamenilor, sunt virusurile H5, H7 și H9. Mai exact, virusurile A(H5N1) și A(H7N9) au produs majoritatea infecțiilor cu virusul gripei aviare de tip A raportate în rândul oamenilor. De asemenea, în ultimii ani, și virusurile HPAI A(H5N6) și LPAI A(H9N2) au provocat infecții în rândul oamenilor. Alte subtipuri, cum ar fi A(H6N1), A(H10N3), A(H10N7) și A(H10N8), au fost detectate la un număr mic de persoane infectate.

Există nouă subtipuri cunoscute de virusuri A(H5): A(H5N1), A(H5N2), A(H5N3), A(H5N4), A(H5N5), A(H5N6), A(H5N7), A(H5N8) și A(H5N9). Majoritatea virusurilor A(H5) identificate la nivel mondial, în rândul păsărilor sălbatice și păsările domestice, sunt LPAI, dar, ocazional, au fost detectate și virusuri HPAI A(H5). Infecții sporadice cu virusul A(H5), cum ar fi virusurile HPAI A(H5N1), s-au produs în rândul oamenilor, fiind asociate cu focare la păsări domestice din mai multe țări. Din 2003, au fost raportate infecții cu virusul HPAI A(H5N1) în rândul oamenilor din 19 țări, infecții care au dus la pneumonie severă și la deces în peste 50% din cazuri. Din 2014, infecțiile cu virusul HPAI A(H5N6) au fost raportate în rândul oamenilor din 2 țări, care au dus la deces în peste 40% din cazuri. În 2021, infecțiile cu virusul HPAI A(H5N8) în rândul oamenilor au fost raportate într-o singură țară.

Focarele de virus LPAI A(H6) în rândul păsărilor nu sunt raportate la nivel internațional, prin urmare, nu se cunoaște adevărata prevalență a acestora. Cu toate acestea, virusurile LPAI A(H6) au fost identificate la diferite specii de păsări acvatice sălbatice și păsări domestice aflate în Eurasia și în cele două Americi.  Subtipurile cunoscute ale virusurilor A(H6) includ LPAI A(H6N1) și A(H6N2). În 2013, Taiwanul a raportat prima infecție cunoscută la om cu virusul LPAI A(H6N1).

Există nouă subtipuri cunoscute de virusuri A(H7): A(H7N1), A(H7N2), A(H7N3), A(H7N4), A(H7N5), A(H7N6), A(H7N7), A(H7N8) și A(H7N9). Majoritatea virusurilor A(H7) identificate la nivel mondial, în rândul păsărilor sălbatice și păsările domestice sunt virusuri LPAI. Infecția în rândul oamenilor cu virusul gripei aviare A(H7) s-a produs sporadic. Cele mai frecvent identificate virusuri A(H7) asociate cu infecțiile în rândul oamenilor sunt virusurile gripei aviare de tip A(H7N9), care au fost detectate pentru prima dată în China, în 2013. Deși infecțiile în rândul oamenilor cu virusurile A(H7N9) sunt mai puțin frecvente, acestea au dus la boli respiratorii severe și la deces în aproximativ 40% din cazurile raportate. În plus față de virusurile A(H7N9), au fost raportate infecții în rândul oamenilor cu virusurile A(H7N2), A(H7N3), A (H7N4) și A(H7N7), care au provocat, în principal, de la afecțiuni ușoare până la moderate, cu simptome care au inclus conjunctivită și/sau simptome la nivelul căilor respiratorii superioare.

Există nouă subtipuri cunoscute de virusuri  A(H9): A(H9N1), A(H9N2), A(H9N3), A(H9N4), A(H9N5), A(H9N6), A(H9N7), A(H9N8) și A(H9N9); toate virusurile A(H9) identificate, la nivel mondial, în rândul păsărilor sălbatice și al păsărilor domestice sunt virusuri LPAI. Un virus (H9N2) a fost detectat la populațiile de păsări din Asia, Europa, Orientul Mijlociu și Africa. Infecții sporadice cu virusul gripei aviare de tip A(H9N2) au fost raportate la persoane cu afecțiuni ușoare ale căilor respiratorii superioare, deși unele infecții au dus chiar la deces.

Subtipurile cunoscute ale virusurilor A(H10) includ A(H10N3), A(H10N4), A(H10N5), A(H10N6), A(H10N7) și A(H10N8). A(H10N4) a fost întâlnit la o nurcă, în 1984, iar A(H10N5) a fost întâlnit la porcine, în 2008. Subtipuri ale virusului A(H10) cunoscute ca fiind responsabile de producerea infecțiilor în rândul oamenilor includ A(H10N3), A(H10N7) și A(H10N8). Egiptul a raportat primele infecții cu virusul A(H10N7) în rândul oamenilor, în 2004, în timp ce Australia a raportat infecții cu virusul A(H10N7) în rândul oamenilor, în martie 2010. Primele infecții cu virusul A(H10N8) în rândul oamenilor au fost raportate în China, în decembrie 2013. Prima infecție cu virusul A(H10N3) în rândul oamenilor a fost raportată în China, în iunie 2021. Majoritatea infecțiilor cu virusul A(H10) în rândul oamenilor au rezultat în urma expunerii la păsările domestice infectate.