Gripa aviară la păsări
Gripa aviară se referă la boala provocată de infecția cu virusurile gripei aviare de tip A.
Virusurile gripei aviare de tip A au fost izolate din peste 100 de specii diferite de păsări sălbatice din întreaga lume. Aceste virusuri se răspândesc în rândul păsărilor acvatice sălbatice din întreaga lume, în mod natural, pot infecta și păsările domestice și alte specii de păsări și animale. Păsările acvatice sălbatice includ păsările acvatice (păsări de apă), cum ar fi rațele, gâștele, lebedele, pescărușii, rândunicile, precum și păsările de țărm, cum ar fi berzele, fugacii de țărm și prundărașii de sărătură. Păsările acvatice sălbatice, în special rațele barbotatoare, sunt considerate rezervorul (gazda) pentru virusurile gripei aviare de tip A. Virusurile gripei aviare de tip A pot infecta intestinele și tractul respirator al păsărilor acvatice sălbatice, dar este posibil ca unele specii, cum ar fi rațele, să nu se îmbolnăvească. Cu toate acestea, virusurile gripei aviare de tip A sunt foarte contagioase în rândul păsărilor, iar unele dintre aceste virusuri pot îmbolnăvi și chiar ucide anumite specii de păsări domestice, inclusiv găini, rațe și curcani.
Păsările infectate pot răspândi virusurile gripei aviare de tip A prin salivă, secreții nazale și fecale. Păsările sensibile se pot infecta când intră în contact cu virusul răspândit de păsările infectate. De asemenea, se pot infecta prin contactul cu suprafețele contaminate cu virusul provenit de la păsările infectate.
Virusurile gripei aviare de tip A cu patogenitate ridicată și cu patogenitate scăzută
Virusurile gripei aviare de tip A se clasifică în următoarele două categorii: virusuri ale gripei aviare de tip A slab patogene (LPAI) și virusuri ale gripei aviare de tip A înalt patogene (HPAI). Categoriile se referă la caracteristicile moleculare ale unui virus și la capacitatea virusului de a provoca boli și mortalitate la puii de găină, într-un mediu de laborator. HPAI și LPAI sunt definite și explicate mai jos:
Gripa aviară slab patogenă (LPAI): virusurile gripei aviare cu patogenitate scăzută fie nu produc semne de boală, fie provoacă o boală ușoară în rândul puilor de găină/păsărilor domestice (cum ar fi pene zburlite și o scădere a producției de ouă). Majoritatea virusurilor gripei aviare de tip A sunt slab patogene și provoacă puține semne de boală la păsările sălbatice infectate. La păsările domestice, unele virusuri slab patogene pot suferi mutații în virusuri de gripă aviare înalt patogene.
Gripa aviară înalt patogenă (HPAI): virusurile gripei aviare cu patogenitate ridicată provoacă boli grave și o rată crescută de mortalitate în rândul păsărilor domestice infectate. Doar unele virusuri A(H5) și A(H7) ale gripei aviare sunt clasificate ca virusuri HPAI de tip A, în timp ce majoritatea virusurilor A(H5) și A(H7), care se răspândesc în rândul păsărilor, sunt virusuri LPAI de tip A. Infecțiile cu virusurile HPAI A(H5) sau A(H7) pot provoca boli care afectează mai multe organe interne, având o rată de mortalitate de până la 90% − 100% în rândul puilor de găină, adesea în decurs de 48 de ore. Cu toate acestea, rațele pot fi infectate fără niciun semn de boală. Infecțiile cu virusurile HPAI A(H5) și A(H7) din rândul păsărilor domestice pot să se transmită și la păsările sălbatice, ceea ce duce la
orăspândirea geografică suplimentară a virusului, pe măsură ce aceste păsări migrează. În timp ce unele specii de păsări sălbatice pot fi infectate cu unele subtipuri de virusuri HPAI A(H5) sau A(H7) fără a da semne de boală, alte subtipuri de virusuri HPAI A(H5) și A(H7) pot provoca boli grave și chiar mortalitate, atât în rândul păsărilor sălbatice, cât și în cel al păsările domestice infectate.
Atât virusul HPAI, cât și virusul LPAI se pot răspândi rapid, prin efectivele de păsări domestice. Denumirile HPAI și LPAI nu se referă la severitatea bolii și nici nu se corelează cu aceasta în cazurile de infecție la om; atât virusurile LPAI, cât și cele HPAI A au provocat, în rândul oamenilor infectați, de la forme ușoare, până la forme severe de boală. Există anumite diferențe genetice și antigenice între subtipurile de virus gripal A, unele infectând, de obicei, numai păsările, în timp ce altele pot infecta atât păsările, cât și oamenii.
Datele de monitorizarea a gripei aviare, la nivel mondial, sunt disponibile pe website-ul Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor, la adresa: Gripa aviară – OIE – Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor.
Gripa aviară la păsările domestice
Păsările domestice (găini, curcani, rațe etc.) se pot infecta cu virusurile gripei aviare de tip A prin contact direct cu păsările de apă sau cu alte păsări domestice infectate sau prin contact cu suprafețele care au fost contaminate cu aceste virusuri.
Focarele de gripă aviară în rândul păsărilor domestice sunt îngrijorătoare din mai multe motive:
potențialul ca virusurile gripei aviare A(H5) și A(H7) slab patogene să evolueze în virusuri ale gripei aviare A(H5) și A(H7) înalt patogene, cu implicații agricole majore
potențialul de răspândire rapidă, de îmbolnăvire semnificativă și chiar deces în rândul păsărilor domestice, în timpul apariției focarelor de gripă aviară înalt patogenă
impactul economic și restricțiile comerciale generate de un focar de gripă aviară înalt patogenă
posibilitatea ca virusurile gripei aviare de tip A să se transmită persoanelor expuse la păsări infectate
De obicei, atunci când apar focare de gripă aviară cu virusul A(H5) sau A(H7) în rândul păsărilor de curte, se recurge la depopularea (sau sacrificarea, denumită și „abatorizarea sanitară”) efectivelor infectate. În plus, metodele de control și de eradicare preferate sunt monitorizarea efectivelor care se află în apropiere sau au legătură cu efectivele infectate, precum și carantinarea efectivelor expuse, urmată de o posibilă sacrificare, în cazul în care se detectează boala.