Depresia nu înseamnă doar să fii trist/tristă sau emoțiile pe care le simțim atunci când suntem în doliu pentru pierderea unei persoane dragi. Este o afecțiune medicală adevărată, care poate fi tratată, la fel ca diabetul zaharat sau hipertensiunea arterială.

O persoană care este deprimată are sentimente de tristețe sau anxietate care durează săptămâni la rând. De asemenea, el sau ea ar putea resimți:

• Sentimente de deznădejde și / sau pesimism

• Sentimente de vinovăție, inutilitate și / sau neajutorare

• Iritabilitate, neliniște

• Pierderea interesului pentru activități sau hobbyuri care erau cândva plăcute

• Oboseală și scăderea energiei

• Dificultate de concentrare, de amintire a detaliilor și de luare a deciziilor

• Insomnie, trezit prea matinal sau somn excesiv

• Mâncatul în exces sau pierderea poftei de mâncare

• Gânduri de suicid, tentative de suicid

• Durere surdă sau durere intensă persistente, cefalee (dureri de cap), crampe sau probleme digestive care nu se ameliorează, chiar și după tratament.

• Adulții mai în vârstă sunt expuși unui risc crescut. Știm că aproximativ 80% dintre adulții în vârstă au cel puțin o afecțiune cronică, iar 50% prezintă două sau mai multe afecțiuni. Depresia este mai frecventă la persoanele care suferă și de alte boli (cum ar fi bolile de inimă sau cancerul) sau ale căror funcții devin limitate.

• Adulții mai în vârstă sunt adesea diagnosticați greșit și subtratați. Furnizorii de servicii medicale pot confunda simptomele de depresie ale unui adult în vârstă cu o reacție naturală la boală sau la schimbările de viață care pot apărea odată cu înaintarea în vârstă și, prin urmare, nu văd depresia ca pe ceva care trebuie tratat. Înșiși adulții mai în vârstă împărtășesc adesea această convingere și nu solicită ajutor, deoarece nu înțeleg că s-ar putea simți mai bine cu un tratament adecvat.

Cât de mulți adulți mai în vârstă sunt deprimați

Vestea bună este că majoritatea adulților în vârstă nu suferă de depresie. Unele estimări ale depresiei majore la persoanele în vârstă care trăiesc în comunitate variază de la mai puțin de 1% la aproximativ 5%, dar cresc la 13,5% în cazul celor care au nevoie de asistență medicală la domiciliu și la 11,5% în cazul pacienților vârstnici spitalizați.