Monoxidul de carbon (CO) este un gaz otrăvitor incolor, inodor, care poate provoca îmbolnăvirea și chiar decesul subit, dacă este prezent în concentrație mare în aerul înconjurător. Atunci când se produc pene de curent în timpul situațiilor de urgență, cum ar fi uraganele sau furtunile pe timp de iarnă, utilizarea surselor alternative de combustibil sau de electricitate, pentru încălzire, răcire sau gătit, poate face ca CO să se acumuleze într-o locuință, într-un garaj sau într-o rulotă și să intoxice persoanele și animalele aflate în aceste spații. Generatoarele, grătarele, aragazele de camping sau alte dispozitive care funcționează cu benzină, propan, gaz natural sau cărbuni nu trebuie utilizate niciodată într-o locuință, într-un subsol, într-un garaj sau într-o rulotă – și nici măcar afară, dacă există o fereastră deschisă sau un aparat de aer condiționat în apropiere.

Cum recunoaștem intoxicația cu CO: Simptomele și semnele intoxicației cu monoxid de carbon sunt variabile și nespecifice. Cele mai frecvente simptome ale intoxicației cu CO sunt cefalee, amețeală, scăderea forței musculare, greață, vărsături, dureri în piept (durere toracică anterioară) și alterarea statusului mental.

Prezentarea clinică a intoxicației cu CO este rezultatul toxicității sistemice subiacente. Efectele sunt provocate nu numai de aportul insuficient de oxigen, ci și de întreruperea prezenței oxigenului și a respirației la nivel celular, în special în organele cu cerere mare de oxigen (adică inima și creierul).

Simptomele de intoxicație severă cu CO includ stare generală de rău, dificultăți de respirație, cefalee, greață, dureri toracice, iritabilitate, ataxie, alterarea statusului mental și alte simptome neurologice, pierderea cunoștinței, comă și exitus; semnele includ tahicardie, tahipnee, hipotensiune arterială, diverse afecțiuni neurologice, inclusiv tulburări de memorie, tulburări cognitive și senzoriale; acidoză metabolică, aritmii, ischemie sau infarct miocardic și edem pulmonar necardiogen, deși orice sistem de organe poate fi implicat.

Cu ajutorul unei anamneze amănunțite, expunerea la o sursă de CO poate fi confirmată. Este foarte important să se efectueze teste de diagnosticare și să se administreze un tratament adecvat și prompt.

Semnale de alertă: Fără febră asociată cu simptome, cu antecedente de expunere sau cu pacienți multipli cu plângeri similare.

• Generatoare care funcționează cu gaz

• Grătare care funcționează cu cărbuni, sobe care funcționează cu propan și brichete de cărbune, folosite pentru gătit și pentru încălzirea spațiilor închise

• Autovehicule

• Incendii

• Bărci

• Mașini de spălat cu motor și alte dispozitive care funcționează cu gaz.

• Bebelușii și sugarii

• Femeile gravide

• Vârstnici

• Persoanele cu boli cardiace cronice, anemie sau boli respiratorii.

• Diagnosticul se bazează pe o anamneză sugestivă și constatări fizice, coroborate cu teste de confirmare. Pacienții trebuie examinați și pentru alte afecțiuni, inclusiv pentru inhalarea de fum, traumatisme, boli medicale sau intoxicații.

• Examenul neurologic trebuie să includă o evaluare a funcției cognitive, cum ar fi un scurt examen al stării mentale.

• Toate femeile aflate la vârsta fertilă și care sunt suspectate de intoxicație cu CO trebuie să facă un test de sarcină.

• Cheia pentru confirmarea diagnosticului este măsurarea nivelului de carboxihemoglobină (COHgb) din corpul pacientului.

  • Concentrațiile de COHgb pot fi testate fie cu mostre din sângele integral, fie folosind un pulsoximetru.

  • Este important să se știe cât timp a trecut de când pacientul a părăsit mediul toxic, deoarece acest lucru influențează nivelul de COHgb. Dacă pacientul a respirat aer normal timp de câteva ore, testarea COHgb poate fi mai puțin utilă.

• Cea mai comună tehnologie disponibilă în laboratoarele spitalelor pentru analiza sângelui este spectrofotometrul cu lungimi de undă multiple, cunoscut și sub numele de pulsoximetru. Sângele venos sau arterial poate fi utilizat pentru testare.

• Un pulsoximetru pentru vârful degetului poate fi utilizat pentru a măsura frecvența cardiacă, saturația de oxigen și nivelurile de COHgb. Pulsoximetrul convențional, cu două lungimi de undă, nu este la fel de precis în măsurarea nivelului de COHgb.

• Nivelurile de COHgb nu se corelează bine cu severitatea bolii, cu rezultatele sau cu răspunsul la tratament, prin urmare este important să se evalueze simptomele clinice și istoricul expunerii, atunci când se determină tipul și intensitatea tratamentului.

• Alte teste, cum ar fi un test de glicemie din sânge recoltat prin înțeparea cu o lanțetă, un test de alcoolemie, o analiză toxicologică, o tomografie computerizată a capului sau o puncție lombară pot fi necesare pentru a exclude alte cauze ale stării mentale modificate, atunci când diagnosticul de intoxicație cu monoxid de carbon este nu este concludent.

• Notă: monoxidul de carbon poate fi produs în mod endogen, ca produs secundar al metabolismului hemului. Pacienții cu siclemie pot avea un nivel ridicat de COHgb, ca urmare a anemiei hemolitice sau a hemolizei.

Un nivel ridicat de COHgb de 2% pentru nefumători și un nivel de COHgb >9% pentru fumători susține cu fermitate un diagnostic de intoxicație cu CO.