În prezent, nu este disponibil niciun test de confirmare pentru a diagnostica EM/SOC. În timp ce multe anomalii biologice au fost raportate la pacienții cu această boală, niciunul dintre acești „biomarkeri” nu are o rată de fals negativ și fals pozitiv suficient de scăzută pentru a constitui un test de diagnostic. Un furnizor de servicii medicale poate pune diagnosticul de EM/SOC pe baza unui istoric medical amănunțit și a unui examen fizic, a rezultatelor testelor de laborator și a evaluării altor boli de oboseală cu o evaluare țintită. Comorbiditățile sunt adesea prezente și pot include: tulburări de somn, sindromul colonului iritabil, fibromialgie, depresie sau anxietate. Prezența acestor afecțiuni nu exclude diagnosticul de EM/SOC.

Abordarea propusă pentru diagnosticul EM/SOC este prezentată în figura de mai sus. Atunci când un pacient prezintă tulburări de funcționare împreună cu oboseală, SRPE, somn neînviorător și tulburări cognitive și / sau intoleranță ortostatică, trebuie efectuată o anamneză amănunțită, un examen fizic (inclusiv neurologic) și de sănătate mintală și teste de laborator pentru a evalua alte afecțiuni care pot explica simptomele. În timpul perioadei de evaluare, furnizorii de servicii medicale pot începe să ia în considerare EM/SOC și să programeze întâlniri periodice de monitorizare. Simptomele trebuie abordate și gestionate și orice comorbidități identificate trebuie tratate pentru a îmbunătăți calitatea vieții.

Dacă simptomele persistă timp de șase luni sau mai mult, EM/SOC este diagnosticată. Pacienții cu EM/SOC trebuie reevaluați periodic. Monitorizarea / screeningul de rutină a(l) sănătății, adecvat(ă) vârstei este important(ă) și ar trebui să continue. În plus, furnizorii de servicii medicale trebuie să rămână vigilenți pentru bolile care au simptome similare cu EM/SOC.

Obținerea unui istoric medical detaliat, precum și a istoricului social și profesional este esențială pentru evaluarea efectelor bolii asupra funcționării zilnice a pacientului. SRPE poate fi întârziată după apariția altor simptome, iar unii pacienți pot să nu recunoască SRPE la începutul bolii.

Furnizorii de servicii medicale pot folosi întrebări similare celor de mai jos pentru a obține o descriere precisă a simptomelor, inclusiv SRPE și oboseală:

●     Ce ești în stare să faci acum? Cum se compară cu ceea ce ai fost capabil să faci înainte?

●     De cât timp te simți așa?

●     Cum te simți după ce ai dormit sau te-ai odihnit?

●     Ce te face să te simți mai rău? Ce te ajută să te simți mai bine?

●     Ce se întâmplă când încerci să faci activități care acum ți se par dificile?

●     Ești capabil(ă) să gândești la fel de clar ca înainte de a te îmbolnăvi?

●     Ce simptome te împiedică să faci ceea ce ai nevoie sau vrei să faci?

●     Ce simptome ai când stai în picioare sau te ridici în picioare?

●     Câtă activitate, fizică sau psihică, poți face până ajungi să te simți rău?

●     Cât timp îți ia până te simți mai bine după un asemenea efort?

●     Ce tipuri de activități eviți acum din cauza a ceea ce se va întâmpla dacă le faci?

●     Te simți vreodată amețit(ă) sau confuz(ă)? Ai căzut mai des decât înainte? Te simți mai rău dacă aștepți la coadă, dacă stai mai mult de 5 minute sau când te afli într-un spațiu în care e cald?

Ia în considerare să le ceri pacienților să-și documenteze activitățile și simptomele timp de câteva săptămâni într-un jurnal.

Pentru copii, întrebările trebuie adaptate, iar părinții pot fi o resursă importantă. În funcție de vârsta copilului, întrebările pot fi adresate pacientului, părintelui / tutorelui sau ambilor (împreună sau independent).

În cazul în care capacitatea de funcționare a unui pacient a fost afectată din cauza oboselii severe timp de 6 luni sau mai mult, dar nu are toate simptomele necesare, furnizorul de servicii medicale poate pune un diagnostic de oboseală idiopatică (oboseală cu o cauză necunoscută). În practică, pacienții cu oboseală idiopatică sunt gestionați asemenea pacienților cu EM/SOC.