Meningita bacteriană este gravă. Unele persoane cu această infecție mor, iar moartea poate surveni în doar câteva ore. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor se recuperează după meningita bacteriană. Cele care se recuperează pot avea dizabilități permanente, precum leziuni cerebrale, pierderea auzului și dificultăți de învățare.

Mai multe tipuri de bacterii pot provoca meningita. Unele cauze includ:

• Streptococcus pneumoniae

• Streptococcus de grup B

• Neisseria meningitidis

• Haemophilus influenzae

• Listeria monocytogenes

• Escherichia coli

Mycobacterium tuberculosis, care provoacă tuberculoza sau TBC, reprezintă o cauză mai puțin frecventă a meningitei bacteriene (numită meningită tuberculoasă).

Multe dintre aceste bacterii pot fi asociate și cu o altă boală gravă, sepsisul. Sepsisul este răspunsul extrem al organismului la o infecție. Aceasta este o urgență medicală care pune viața în pericol. Sepsisul apare atunci când o infecție declanșează o reacție în lanț în tot corpul. Fără tratament în timp util, sepsisul poate duce rapid la leziuni tisulare, insuficiența organelor și deces.

Unele cauze ale meningitei bacteriene sunt mai susceptibile de a afecta anumite grupe de vârstă:

• Nou-născuți: Streptococcus de grup B, S. pneumoniae, L. monocytogenes, E. coli

• Sugari și copii de vârstă mică: S. pneumoniae, N. meningitidis, H. influenzae, Streptococcus de grup B, M. tuberculosis

• Adolescenți și adulți tineri: N. meningitidis, S. pneumoniae

• Adulți mai în vârstă: S. pneumoniae, N. meningitidis, H. influenzae, Streptococcus de grup B, L. monocytogenes

Anumiți factori cresc riscul unei persoane de a face meningită bacteriană. Acești factori de risc includ:

• Vârsta: Bebelușii prezintă un risc crescut de meningită bacteriană în comparație cu persoanele din alte grupe de vârstă. Cu toate acestea, persoanele de orice vârstă se pot îmbolnăvi de meningită bacteriană. Vezi secțiunea de mai sus pentru a afla ce bacterii afectează mai frecvent anumite grupe de vârstă.

• Cadru de grup: Bolile infecțioase tind să se răspândească acolo unde se adună grupuri mari de persoane. De exemplu, campusurile universitare au raportat focare de boală meningococică, cauzată de N. meningitidis.

• Anumite afecțiuni medicale: Anumite afecțiuni medicale, medicamente și proceduri chirurgicale îi expun pe oameni la un risc crescut de meningită. De exemplu, o infecție cu HIV sau o scurgere de lichid cefalorahidian sau dacă o persoană nu are splină pot crește riscul unei persoane pentru mai multe tipuri de meningită bacteriană.

• Lucrul cu agenți patogeni care provoacă meningita: Microbiologii expuși în mod obișnuit la bacteriile care provoacă meningita prezintă un risc crescut de meningită.

• Călătorii: Călătorii pot prezenta un risc crescut de boală meningococică, produsă de N. meningitidis, dacă călătoresc în anumite locuri, cum ar fi:

  • Centura meningitei din Africa subsahariană, în special în timpul sezonului uscat

  • Mecca în timpul pelerinajului anual Hajj și Umrah

Călătorii trebuie să evite contactul apropiat sau prelungit cu pacienții cunoscuți cu meningită tuberculoasă în medii aglomerate și închise (de exemplu clinici, spitale, închisori sau cămine pentru persoanele fără adăpost).

Anumiți germeni care provoacă meningita bacteriană, precum L. monocytogenes, se pot transmite prin intermediul alimentelor. Dar majoritatea acestor germeni se transmit de la o persoană la alta.

Modul în care oamenii transmit germenii depinde adesea de tipul de bacterie. De asemenea, este important de știut că oamenii pot avea aceste bacterii în sau pe corpul lor, fără să fie bolnavi. Acești oameni sunt „purtători”. Majoritatea purtătorilor nu se îmbolnăvesc niciodată, dar pot totuși să transmită bacteriile la alte persoane.

Iată câteva dintre cele mai frecvente exemple de moduri în care oamenii își transmit fiecare tip de bacterie:

• Streptococcus de grup B și E. coli: Mamele pot transmite aceste bacterii nou-născuților în timpul nașterii.

• H. influenzae, M. tuberculosis și S. pneumoniae: Oamenii transmit aceste bacterii prin tuse sau strănut în timp ce se află în contact strâns sau în apropiere de      alte persoane, care inhalează bacteriile.

• N. meningitidis: Oamenii transmit aceste bacterii prin secreții respiratorii sau ale gâtului (salivă sau scuipat). Acest lucru se întâmplă, de obicei, în timpul contactului apropiat (tuse sau sărut) sau îndelungat (conviețuire).

• E. coli: Oamenii pot contracta aceste bacterii prin consumul de alimente preparate de persoane care nu s-au spălat bine pe mâini după ce au mers la toaletă.

De obicei, oamenii se îmbolnăvesc de E. coli și L. monocytogenes prin consumul de alimente contaminate.

Simptomele meningitei includ instalarea bruscă a:

• Febrei

• Durerii de cap (cefalee)

• Gâtului înțepenit (redoare de ceafă)

Există adesea și alte simptome, precum:

• Greață

• Vărsături

• Fotofobie (ochii sunt mai sensibili la lumină)

• Alterarea statusului mintal (confuzie)

Este posibil ca nou-născuții și bebelușii să nu prezinte simptome sau simptomele clasice enumerate mai sus să fie dificil de observat. În schimb, bebelușii pot:

• Să fie lenți sau inactivi

• Să fie iritabili

• Să vomite

• Să mănânce puțin

• Să aibă o fontanelă bombată („moalele” capului unui bebeluș)

• Să aibă reflexe anormale

În cazul în care crezi că bebelușul sau copilul tău are oricare dintre aceste simptome, sună imediat medicul.

De obicei, simptomele de meningită bacteriană se produc în decurs de 3 până la 7 zile de la expunere; reține că acest lucru nu este valabil pentru meningita tuberculoasă, care poate apărea mult mai târziu după expunerea la bacterie.

Persoanele cu meningită bacteriană pot avea convulsii, pot intra în comă și chiar pot muri. Din acest motiv, orice persoană care crede că ar putea avea meningită ar trebui să consulte un medic cât mai curând posibil.

Dacă un medic suspectează meningita, va recolta probe de sânge sau lichid cefalorahidian (lichid de la nivelul măduvei spinării). Un laborator va testa probele pentru a vedea ce provoacă infecția. Cunoașterea cauzei specifice a meningitei îi ajută pe medici să o trateze.

Medicii tratează meningita bacteriană cu o serie de antibiotice. Este important să începi tratamentul cât mai curând posibil.

Vaccinarea

Vaccinurile reprezintă cel mai eficient mod de a te proteja împotriva anumitor tipuri de meningită bacteriană. Există vaccinuri pentru 4 tipuri de bacterii care pot provoca meningita:

• Vaccinurile meningococice ajută la protecția împotriva N. meningitidis

• Vaccinurile pneumococice ajută la protecția împotriva S. pneumoniae

• Vaccinurile Haemophilus Influenzae serotip b (Hib) ajută la protecția împotriva Hib

• Vaccinul Bacille Calmette-Guérin ajută la protecția împotriva tuberculozei.

Asigură-te că tu și copilul tău sunteți vaccinați conform schemei.

La fel ca în cazul oricărui vaccin, aceste vaccinuri nu funcționează 100% din cazuri. De asemenea, vaccinurile nu protejează împotriva infecțiilor provocate de toate tipurile (tulpinile) fiecăreia dintre aceste bacterii. Din aceste motive, există încă posibilitatea ca persoanele vaccinate să se îmbolnăvească de meningită bacteriană.

Profilaxie

Atunci când cineva are meningită bacteriană, medicul poate recomanda antibiotice cu scop preventinv pentru a ajuta la prevenirea îmbolnăvirii persoanelor din jurul pacientului. Medicii numesc acest lucru profilaxie. Se recomandă profilaxia pentru:

• Contactele apropiate cu cineva care are meningită provocată de N. meningitidis

• Membrii gospodăriei unei persoane cu o infecție gravă cu Hib atunci când gospodăria include una sau mai multe persoane cu risc crescut de Hib în funcție de vârstă, situația vaccinării și / sau condițiile de imunocompromitere

Medicii sau departamentele de sănătate locale recomandă cine ar trebui să primească profilaxia.

Practici sănătoase în timpul sarcinii

Gravidele trebuie să discute cu medicul lor sau cu moașa despre efectuarea unui test pentru Streptococcus de grup B. Femeile fac testul atunci când se află în săptămânile 36 și 37 de sarcină. Medicii administrează antibiotice (în timpul travaliului) femeilor care au testul pozitiv, pentru a preveni transmiterea streptococului de grup B la nou-născuți.

Gravidele își pot reduce și riscul de meningită provocată de L. monocytogenes. Femeile trebuie să evite anumite alimente în timpul sarcinii și să le prepare în siguranță pe celelalte.

Obiceiuri sănătoase

Te poți proteja pe tine și pe ceilalți de meningita bacteriană și alte probleme de sănătate și prin menținerea unor obiceiuri sănătoase:

• Nu fuma și evită fumul de țigară pe cât posibil

• Odihnește-te suficient

• Evită contactul apropiat cu persoanele care sunt bolnave

• Spală-te des pe mâini cu apă și săpun (folosește dezinfectant pentru mâini dacă nu ai la dispoziție apă și săpun)

• Acoperă-ți gura și nasul cu un șervețel atunci când tușești sau strănuți (folosește partea superioară a mânecii sau cotul dacă nu ai la dispoziție un șervețel)

Aceste obiceiuri sănătoase sunt deosebit de importante pentru persoanele cu risc crescut de îmbolnăvire, inclusiv:

• Sugari

• Adulți în vârstă

• Persoanele cu un sistem imunitar slăbit

• Persoane fără splină sau cu o splină care nu funcționează așa cum ar trebui