Unele cauze ale meningitei fungice includ Cryptococcus, Histoplasma, Blastomyces, Coccidioides și Candida.

Cum se transmite

Mulți fungi care pot provoca meningita trăiesc în mediul înconjurător:

• Cryptococcus trăiește în mediul înconjurător în întreaga lume.

• Histoplasma trăiește în mediul înconjurător, în special în solul care conține cantități mari de excremente de păsări sau lilieci. 

• Blastomyces trăiește în sol umed și în lemnul și frunzele în descompunere.

• Coccidioides trăiește în sol. 

Acești fungi sunt prea mici pentru a fi văzuți fără microscop. Oamenii se pot îmbolnăvi dacă inhalează spori fungici. Oamenii se îmbolnăvesc de meningită dacă infecția fungică se transmite de la plămâni la creier sau la măduva spinării. Meningita fungică nu se transmite de la om la om.

Ciuperca Candida poate provoca, de asemenea, meningita. Candida trăiește în mod normal în interiorul corpului și pe piele, fără a provoca probleme. Cu toate acestea, la anumiți pacienți care sunt expuși riscului, Candida poate pătrunde în sânge sau în organele interne și poate provoca o infecție.

Factori de risc

Deși oricine se poate îmbolnăvi de meningită fungică, persoanele cu un sistem imunitar slăbit sunt expuse unui risc crescut. Anumite afecțiuni de sănătate, medicamente și proceduri chirurgicale pot slăbi sistemul imunitar. Infecția cu HIV și cancerul sunt exemple de afecțiuni de sănătate care pot slăbi sistemul imunitar. Medicamentele care pot slăbi sistemul imunitar includ:

• Steroizii (cum ar fi prednison)

• Medicamentele administrate după transplantul de organe

• Medicamentele anti-FNT (factor de necroză tumorală), care sunt uneori administrate pentru tratamentul artritei reumatoide sau al altor afecțiuni autoimune

Nou-născuții prematuri cu greutate foarte mică la naștere prezintă, de asemenea, un risc crescut de infecție a torentului sanguin cu Candida, care se poate răspândi la nivelul creierului.

Semnele și simptomele de meningită fungică includ următoarele:

• Febră

• Dureri de cap (cefalee)

• Gât înțepenit (redoare de ceafă)

• Greață și vărsături

• Fotofobie (ochii sunt mai sensibili la lumină)

• Alterarea statusului mintal (confuzie)

În cazul în care un medic suspectează meningita, poate recolta probe de sânge sau lichid cefalorahidian (lichid care înconjoară măduva spinării). Apoi, laboratoarele pot efectua teste specifice, în funcție de tipul de ciupercă suspectat. Cunoașterea cauzei meningitei fungice este importantă, deoarece medicii tratează diferit diversele tipuri de infecții fungice.

Medicii tratează meningita fungică cu cure lungi de medicamente antifungice în doze mari, adesea administrate direct în venă prin perfuzie. După aceea, pacienții trebuie să ia și medicamente antifungice pe cale orală. Durata totală a tratamentului depinde de sistemul imunitar al pacientului și de tipul de ciupercă care provoacă infecția. Tratamentul este adesea mai îndelungat pentru persoanele cu un sistem imunitar slab, cum ar fi cele care suferă de SIDA sau cancer.

Nu se cunosc activități specifice care să provoace meningită fungică. Persoanele cu un sistem imunitar slăbit ar trebui: 

• Să încerce să evite zonele cu mult praf, cum ar fi șantierele de construcții sau de excavație. Dacă nu poți evita aceste zone, poartă un aparat respirator N95 (un tip de mască de față) cât timp te afli acolo. 

• Stai în casă în timpul furtunilor de praf și închide ferestrele.

• Evită activitățile care implică contactul apropiat cu murdăria sau praful, inclusiv munca în curte, grădinăritul și săpatul.

• Folosește instrumente de filtrare a aerului în interior.

• Curăță bine rănile de pe piele cu apă și săpun pentru a reduce posibilitatea de a face o infecție cutanată, în special dacă rana a fost expusă la murdărie sau praf.

• Ia preventiv medicamente antifungice dacă furnizorul de asistență medicală îți spune că ai nevoie de ele.

Acest lucru este valabil mai ales dacă locuiești într-o regiune geografică unde există fungi precum Histoplasma, Coccidioides sau Blastomyces.