Mulți copii au temeri și îngrijorări. Cu toate acestea, atunci când un copil simte atât de multe temeri și griji încât acestea interferează cu activitățile școlare, de acasă sau de joacă, este vorba despre o tulburare de anxietate. Copiii cu ADHD sunt mai predispuși decât cei fără ADHD să dezvolte o tulburare de anxietate.

Exemplele de tulburări de anxietate includ:

• Anxietate de separare – să le fie foarte frică atunci când sunt departe de familie

• Anxietate socială – să le fie foarte frică de școală și de alte locuri în care ar putea întâlni oameni

• Anxietate generală – să fie foarte îngrijorați de viitor și de lucrurile rele care li se pot întâmpla

Să fie câteodată trist sau să se simtă fără speranță face parte din viața fiecărui copil. Atunci când copiii simt tristețe persistentă și lipsă de speranță, acest lucru poate provoca probleme. Copiii cu ADHD sunt mai predispuși decât copiii fără ADHD să dezvolte depresie în copilărie. Copiii pot fi mai predispuși să se simtă deznădăjduiți și triști atunci când nu-și pot controla simptomele ADHD, iar simptomele interferează cu performanțele școlare sau cu buna relaționare cu familia și prietenii.

Exemplele de comportamente des întâlnite atunci când copiii sunt deprimați includ:

• Sentimentul de tristețe sau lipsă de speranță o mare parte din timp;

• Nu doresc să facă lucruri care sunt distractive;

• Le este greu să se concentreze;

• Se simt inutili și fără valoare.

Copiilor cu ADHD le este adesea greu să se concentreze asupra unor lucruri care nu sunt foarte interesante pentru ei. Depresia poate îngreuna concentrarea asupra lucrurilor care, în mod normal, sunt distractive. Schimbările obiceiurilor de alimentație și de somn pot constitui și ele un semn de depresie. Pentru copiii cu ADHD care iau medicamente, schimbările în alimentație și somn pot reprezenta și efecte secundare ale medicației, mai degrabă decât semne de depresie. Discută cu personalul medical dacă ai îngrijorări. Depresia extremă poate duce la idei suicidale. 

Primul pas pentru tratament este să discuți cu un furnizor de servicii medicale pentru a obține o evaluare. Unele semne ale depresiei, cum ar fi dificultatea de a se concentra, sunt și semne ale ADHD, deci este important să se facă o evaluare atentă pentru a vedea dacă un copil prezintă ambele afecțiuni. Un profesionist din domeniul sănătății mintale poate elabora un plan terapeutic care funcționează cel mai bine pentru copil și familia acestuia. Tratamentul timpuriu este important și poate include terapie pentru copil, terapie de familie sau o combinație a celor două.

Școala poate fi inclusă și ea în programele terapeutice. Pentru copiii foarte mici, implicarea părinților în tratament este foarte importantă. Terapia cognitiv-comportamentală este o formă de terapie utilizată pentru a trata anxietatea sau depresia, în special la copiii cu vârste mai mari. Aceasta ajută copilul să-și schimbe gândurile negative în moduri de gândire mai pozitive și mai eficiente. Consultarea cu un furnizor de servicii medicale poate ajuta să se stabilească dacă medicația ar trebui să facă parte din tratament.