Nu doar ADHD? Ajutarea copiilor cu multiple afecțiuni
Mulți copii care suferă de tulburare de deficit de atenție / hiperactivitate (ADHD) prezintă și alte afecțiuni sau tulburări. Recunoașterea simptomelor diferitelor tulburări și găsirea unor modalități de a ajuta copiii pot reprezenta o provocare pentru familiile lor. Află mai multe despre cum să ajuți copiii care au ADHD și alte tulburări.
Este vorba de ADHD?
Este normal ca, la un moment dat, copiii să aibă probleme de concentrare și de comportament. Cu toate acestea, copiii cu ADHD nu scapă pur și simplu de aceste comportamente atunci când cresc. Simptomele continuă, pot fi severe și pot provoca dificultăți la școală, acasă sau cu prietenii.
Un copil cu ADHD ar putea:
să viseze mult cu ochii deschiși
să uite sau să-și piardă lucrurile frecvent
să fie agitat sau „să nu aibă stare” (să se foiască)
să vorbească prea mult
să facă greșeli neglijente sau să-și asume riscuri inutile
să aibă dificultăți în a rezista tentațiilor
să întâmpine probleme în a-și aștepta rândul
să aibă dificultăți în a se înțelege cu ceilalți
Ar putea fi vorba de altceva?
Multe alte tulburări sau afecțiuni pot avea și ele simptome care seamănă cu cele ale ADHD. De exemplu, un copil cu o tulburare de somn ar putea avea probleme de concentrare sau de memorare. Un copil cu o tulburare de învățare ar putea face greșeli aparent din neatenție. Un copil cu o tulburare de comportament ar putea avea dificultăți în a se înțelege cu ceilalți sau în a rezista tentațiilor. Un copil cu anxietate ar putea să se agite sau să se foiască des. Pentru unii copii, simptomele care seamănă cu ADHD pot fi explicate mai bine printr-un alt diagnostic, dar mulți copii cu ADHD au și o altă afecțiune.
Uneori simptomele care ar putea arăta ca ADHD sau alte afecțiuni pot fi temporare. A avea dificultăți de comportament sau emoții ar putea fi o reacție la stres și la schimbare. De exemplu, a face față stresului provocat de schimbări semnificative în viață, cum ar fi COVID-19, poate reprezenta o provocare, în special pentru copiii care se confruntă deja cu dificultăți în a-și gestiona comportamentul și emoțiile. Schimbările de rutină, cum ar fi trecerea de la învățarea cu prezență fizică la cea virtuală sau revenirea la școală după o pauză mai lungă, pot fi stresante și pot face copiii să fie mai distrași sau agitați. În cazul în care copiii nu se acomodează rapid la o situație nouă, poate fi dificil pentru părinți să înțeleagă dacă copilul lor reacționează la un stres temporar sau dacă există o problemă care necesită tratament. O evaluare amănunțită poate fi necesară pentru a afla care sunt cauzele problemelor.
Pentru unii copii, a avea ADHD fără a primi tratamentul și sprijinul adecvate poate provoca probleme care conduc la alte tulburări, cum ar fi probleme de comportament, anxietate sau depresie. Aceste probleme provin din provocările care vin la pachet cu simptomele ADHD. Ar putea fi necesară o evaluare în cazul în care un copil cu ADHD dezvoltă alte probleme în timp.
Când ADHD este „complex” – Stabilirea simptomelor
Atunci când un copil are dificultăți de atenție, este prea activ sau acționează fără să gândească, nu este suficient un singur test pentru a afla dacă este vorba de ADHD. Experții recomandă o evaluare amănunțită, utilizând informații de la copil, părinți, profesori și alți adulți care îl cunosc bine pe copil. Furnizorii de asistență medicală primară evaluează și diagnostichează ADHD pe baza celor mai bune dovezi disponibile, care includ, de obicei, următorii pași:
Excluderea altor afecțiuni posibile care pot provoca simptome similare.
Testarea pentru alte afecțiuni care ar putea coexista cu ADHD (inclusiv tulburări emoționale sau comportamentale, de dezvoltare, de învățare, sau tulburări de limbaj), și alte afecțiuni de sănătate (cum ar fi tulburări de somn sau apnee).
Unii copii au simptome „complexe” de ADHD. Aceasta înseamnă că ar putea avea și alte simptome decât cele care se încadrează în descrierea tipică a ADHD. Experții recomandă ca furnizorii de asistență medicală primară să trimită copiii la un specialist dacă depistează și alte afecțiuni pentru care nu au experiență să le trateze sau să le diagnosticheze.
Copiii cu ADHD complex pot avea nevoie de un tratament specific pentru nevoile lor. Printre cele mai frecvente tulburări care coexistă cu ADHD se numără:
Anxietate
Tulburări de spectru autist
Depresie
Tulburări de comportament perturbator
Tulburări legate de consumul de droguri
Tulburări de ticuri
De asemenea, a avea ADHD complex poate însemna neîncadrarea în descrierea tipică a vârstei, cum ar fi prezența simptomelor de ADHD înainte de vârsta de 4 ani sau absența simptomelor de ADHD până în adolescență. Copiii care dezvoltă simptome de ADHD la vârste mai mici sau mai mari decât cele tipice pot avea nevoie și de un diagnostic și tratament mai detaliat.
Ce pot face părinții
Atunci când copiii manifestă comportamente sau emoții puternice sau care durează mult timp, ar putea fi o idee bună pentru părinți să discute cu furnizorul lor de servicii medicale în vederea obținerii unui diagnostic și a unui tratament complet și precis. Furnizorul de servicii medicale ar putea trimite familia la un specialist, cum ar fi un psiholog pentru copii, un psihiatru pentru copii sau un pediatru pentru dezvoltare, pentru o evaluare detaliată.
Pentru ADHD și multe alte tulburări de dezvoltare, opțiunile de tratament implică terapie comportamentală și, în special, educarea părinților în gestionarea comportamentului, ca parte a tratamentului copilului. În cadrul formării părinților, părinții primesc sfaturi și dobândesc abilități pentru a-și ajuta copilul cu simptomele specifice care provoacă dificultăți.
Părinții pot vorbi și cu profesorii copiilor lor despre cum să-și ajute copilul să aibă performanțe școlare. Spațiile locative și serviciile de educație specială pot fi adaptate pentru a aborda diferitele simptome pe care le poate avea copilul. În prezent, școlile și părinții pot ajuta copiii care se confruntă cu schimbări în mediul lor de învățare. Copiii mai mici care fac tranziția înapoi la învățarea cu prezență fizică ar putea avea nevoie de sprijin suplimentar.