Există multe specii de Cryptosporidium care infectează oamenii și o gamă largă de animale. Deși Cryptosporidium parvum și Cryptosporidium hominis (cunoscute anterior ca genotipul antroponotic C. parvum sau genotipul 1) sunt speciile cele mai răspândite care provoacă boala la om, au fost raportate și infecții cu C. felis, C. meleagridis, C. canis și C. muris.

Ciclul biologic

Oochisturile sporulate, care conțin 4 sporozoiți, sunt excretate de către gazda infectată prin fecale și, eventual, pe alte căi, cum ar fi secrețiile respiratorii. Transmiterea Cryptosporidium parvum și a C. hominis are loc, în principal, prin contactul cu apa contaminată (de exemplu apa de băut sau de agrement). Ocazional, sursele alimentare, cum ar fi salata de pui, pot servi drept vehicule pentru transmitere. Transmiterea zoonotică și antroponotică a C. parvum și transmiterea antroponotică a C. hominis se produc prin expunerea la animale infectate sau prin expunerea la apă contaminată cu fecale de la animale infectate. În urma ingestiei (și, eventual, a inhalării) de către o gazdă adecvată, are loc excistarea. Sporozoiții sunt eliberați și parazitează celulele epiteliale ale tractului gastrointestinal sau ale altor țesuturi, cum ar fi tractul respirator. În aceste celule, paraziții suferă o multiplicare asexuată (schizogonie sau merogonie) și apoi o multiplicare sexuată (gametogonie) care produce microgamonți (masculi) și macrogamonți (femele). În urma fertilizării macrogamonților de către microgamonți, se dezvoltă oochisturi care sporulează în gazda infectată. Sunt produse două tipuri diferite de oochisturi, cel cu pereți groși, care este de obicei excretat din gazdă, și cel cu pereți subțiri, care este implicat în principal în autoinfecție. Oochisturile sunt infecțioase în momentul excreției, permițând astfel transmiterea directă și imediată pe cale fecal-orală.