Cancerul de col uterin, vaginal și vulvar este cauzat de papilomavirusul uman (HPV), o infecție cu transmitere sexuală foarte frecventă. Vaccinul anti-HPV protejează împotriva tipurilor de HPV care provoacă cel mai adesea cancer de col uterin, vaginal și vulvar.

• Vaccinarea anti-HPV este recomandată pentru preadolescenții cu vârsta cuprinsă între 11 și 12 ani, dar poate fi administrată începând cu vârsta de 9 ani.

• De asemenea, vaccinul anti-HPV este recomandat tuturor persoanelor până la vârsta de 26 de ani, dacă nu sunt deja vaccinate.

• Vaccinarea anti-HPV nu este recomandată persoanelor cu vârsta peste 26 de ani. Cu toate acestea, unii adulți cu vârsta cuprinsă între 27 și 45 de ani, care nu sunt deja vaccinați, pot decide să se vaccineze anti-HPV după ce discută cu medicul lor despre riscul de apariție a unor noi infecții cu HPV și despre posibilele beneficii ale vaccinării. Vaccinarea anti-HPV în acest interval de vârstă oferă mai puține beneficii, deoarece un număr mai mare de persoane au fost deja expuse la HPV.

În cazul în care vaccinarea este începută înainte de vârsta de 15 ani, se recomandă o schemă de vaccinare de două doze, cu dozele administrate la un interval de 6 până la 12 luni. Pentru persoanele care încep seria după împlinirea vârstei de 15 ani, vaccinul se administrează într-o serie de trei injecții.

Vaccinarea anti-HPV previne infecțiile noi cu HPV, dar nu tratează infecțiile sau bolile existente. Acesta este motivul pentru care vaccinul anti-HPV funcționează cel mai bine atunci când este administrat înainte de orice expunere la HPV. Ar trebui să faci periodic un test (screening) pentru depistarea cancerului de col uterin, chiar dacă ți s-a administrat un vaccin anti-HPV.

Screeningul este atunci când se folosește un test pentru a depista o boală înainte de apariția oricăror simptome. Testele de depistare a cancerului sunt eficiente atunci când pot depista precoce boala, ceea ce poate duce la un tratament mai eficient. (Testele de diagnosticare sunt utilizate atunci când o persoană are simptome. Scopul testelor de diagnosticare este de a afla sau de a diagnostica ce provoacă simptomele.)

Dintre toate cancerele ginecologice, doar cancerul de col uterin are un test de screening – testul Babeș-Papanicolau – care poate depista precoce această formă de cancer, când tratamentul funcționează cel mai bine. Testul Babeș-Papanicolau ajută, de asemenea, la prevenirea cancerului de col uterin prin depistarea formațiunilor precanceroase, adică modificări celulare la nivelul colului uterin care ar putea deveni cancer de col uterin dacă nu sunt tratate corespunzător.

Un test numit testul HPV caută infecția cu HPV. Acesta poate fi utilizat pentru screeningul femeilor cu vârstă de 30 de ani și peste.

Deoarece nu există o modalitate simplă și de încredere de depistare a cancerelor ginecologice, cu excepția cancerului de col uterin, este deosebit de important să recunoști semnele de avertizare și să afli dacă există lucruri pe care le poți face pentru a-ți reduce riscul.

Află istoricul de sănătate al familiei tale în ceea ce privește cancerul de sân sau ovarian, astfel încât medicul tău să-ți poată recomanda consiliere și testare genetică. Aceasta este utilă pentru un procent mic de femei care au antecedente heredo-colaterale (în familie) ale acestor forme de cancer. Nu se recomandă tuturor femeilor, dar este important ca toate femeile să cunoască și să vorbească cu medicii lor despre istoricul familial. Discută cu medicul tău dacă consideri că ai un risc crescut de cancer ginecologic. Întreabă ce ai putea face pentru a reduce riscul și dacă există teste pe care ar trebui să le faci.