Scabia este o infectare cutanată cu acarianul sarcoptul râiei (Sarcoptes scabiei var. hominis). Acarianul microscopic al scabiei parazitează stratul superior al pielii unde trăiește și își depune ouăle. Cele mai frecvente simptome ale scabiei sunt prurit (mâncărimi) intens și o erupție cutanată tranzitorie asemănătoare unor coșuri. Acarianul scabiei se transmite, de obicei, prin contact direct, prelungit, interepidermic, cu o persoană care are scabie. 

Scabia este răspândită în întreaga lume și afectează persoanele de toate rasele și clasele sociale. Scabia se poate răspândi rapid în condiții de aglomerație, unde contactul corporal și contactul cutanat sunt frecvente. Instituții precum centrele de îngrijire și asistență, facilitățile cu îngrijire extinsă și penitenciarele sunt de multe ori focare de scabie. Facilitățile de îngrijire a copiilor sunt, de asemenea, un loc obișnuit de infectare cu scabie. 

Scabia crustoasă este o formă severă de scabie care poate apărea la unele persoane care sunt imunocompromise (au un sistem imunitar slab), vârstnici, cu handicap sau slăbite. Se mai numește și scabie norvegiană. Persoanele cu scabie crustoasă prezintă cruste groase pe zone mari ale corpului care conțin un număr mare de acarieni și ouă de scabie. Persoanele cu scabie crustoasă sunt foarte contagioase pentru alte persoane și pot transmite cu ușurință infecția atât prin contactul direct interepidermic, cât și prin contaminarea unor obiecte precum îmbrăcămintea, așternuturile de pat și mobilierul. Este posibil ca persoanele cu scabie crustoasă să nu prezinte semnele și simptomele obișnuite de scabie, precum erupția cutanată tranzitorie sau mâncărimea caracteristice. Persoanele cu scabie crustoasă trebuie să primească tratament medical rapid și agresiv pentru a preveni apariția de focare de scabie.

Dacă o persoană nu a mai avut niciodată scabie, poate dura 4-8 săptămâni pentru ca simptomele să apară. Este important de reținut că o persoană infectată poate transmite scabia în acest timp, chiar dacă nu prezintă încă simptome.

La o persoană care a mai avut scabie înainte, simptomele apar, de obicei, mult mai devreme (1-4 zile) după expunere.

Cele mai frecvente semne și simptome ale scabiei sunt mâncărimea intensă (prurit), în special pe timp de noapte, și o erupție cutanată tranzitorie asemănătoare cu coșurile (papulară). Mâncărimea și erupțiile cutanate pot afecta o mare parte a corpului sau pot fi limitate la locuri comune, cum ar fi încheietura mâinii, cotul, subsuoara, între degete, mamelonul, penisul, talia, zona în care se poartă cureaua și fesele. Erupția cutanată tranzitorie poate include, de asemenea, vezicule mici și descuamări. Scărpinarea erupției cutanate poate provoca răni ale pielii; uneori, aceste răni se pot infecta cu bacterii.

Uneori, pe piele se văd mici zgârieturi (șanțuri acariene); acestea sunt cauzate de femela de acarian scabie care sapă un tunel chiar sub suprafața pielii. Aceste șanțuri apar ca mici linii reliefate și strâmbe (serpiginoase, cu contur sinuos) de culoare albă-cenușie sau de culoarea pielii pe suprafața tegumentului. Deoarece acarienii sunt adesea puțini la număr (doar 10-15 acarieni per persoană), aceste șanțuri pot fi dificil de găsit. Se întâlnesc cel mai adesea în pliurile dintre degete, în pliurile pielii de la încheietura mâinii, cot sau genunchi și pe penis, piept sau omoplați.

Capul, fața, gâtul, palmele și tălpile sunt adesea implicate la sugari și la copii de vârstă foarte mică, dar, de obicei, nu și la adulți și copii cu vârste mai mari.

Este posibil ca persoanele cu scabie crustoasă să nu prezinte semnele și simptomele obișnuite de scabie, precum erupția cutanată tranzitorie sau mâncărimea caracteristice (prurit).

Scabia se transmite, de obicei, prin contact direct, prelungit, interepidermic, cu o persoană care are scabie. În general, contactul trebuie să fie prelungit; o strângere de mână rapidă sau o îmbrățișare, de obicei, nu vor transmite scabia. Scabia se transmite cu ușurință la partenerii sexuali și la membrii gospodăriei. Scabia la adulți este frecvent dobândită pe cale sexuală. Uneori, scabia se transmite indirect prin folosirea în comun de obiecte, cum ar fi îmbrăcămintea, prosoapele sau lenjeria de pat folosite de o persoană infectată; cu toate acestea, o astfel de transmitere indirectă poate avea loc mult mai ușor atunci când persoana infectată are scabie crustoasă.

Diagnosticul de infectare cu scabie se face, de obicei, pe baza aspectului obișnuit și a distribuției erupției cutanate și a prezenței șanțurilor la nivelul pielii. Ori de câte ori este posibil, diagnosticul de scabie ar trebui confirmat prin identificarea acarienilor, a ouălor de acarieni sau a materiilor fecale de acarieni (scybala). Acest lucru se poate face prin îndepărtarea cu atenție a unui acarian de la capătul șanțului cu ajutorul vârfului unui ac sau prin observarea la microscop a unei porțiuni prelevate de piele și identificarea de ouă, materii fecale sau acarieni. Este important de reținut că o persoană poate fi infectată chiar dacă nu se găsesc acarieni, ouă sau materii fecale; de obicei, mai puțin de 10-15 acarieni pot fi prezenți pe întregul corp al unei persoane infectate, care este, de altfel, sănătoasă. Cu toate acestea, persoanele cu scabie crustoasă pot fi infectate cu mii de acarieni și ar trebui să fie considerate extrem de contagioase.

Pe o persoană, acarienii scabiei pot trăi până la 1-2 luni. În afara unei persoane, acarienii scabiei nu supraviețuiesc, de obicei, mai mult de 48-72 de ore. Acarienii scabiei vor muri dacă sunt expuși la o temperatură de 50 °C timp de 10 minute.

Da. Produsele utilizate pentru a trata scabia se numesc scabicide deoarece omoară acarienii scabiei; unele omoară și ouăle. Scabicidele pentru tratarea scabiei la om sunt disponibile numai cu prescripție medicală; nu au fost testate și aprobate pentru om produse fără prescripție medicală.

Respectă întotdeauna cu atenție instrucțiunile medicului și farmacistului, precum și cele conținute în cutie sau tipărite pe etichetă. Atunci când se tratează adulți și copii cu vârste mai mari, crema sau loțiunea pentru scabie trebuie aplicată pe toate zonele corpului, de la gât în jos până la picioare și degetele de la picioare; atunci când se tratează sugari și copii cu vârstă mai mică, crema sau loțiunea trebuie aplicate și pe cap și gât. Medicamentul trebuie lăsat pe corp pentru perioada recomandată înainte de a fi spălat. După tratament, trebuie purtate haine curate.

În plus față de persoana infectată, tratamentul este recomandat și membrilor gospodăriei și contacților sexual, în special celor care au avut un contact prelungit interepidermic cu persoana infectată. Toate persoanele ar trebui tratate în același timp pentru a preveni reinfectarea. Dacă mâncărimea persistă mai mult de 2-4 săptămâni după tratament sau dacă apar noi șanțuri sau erupții cutanate, poate fi necesară repetarea tratamentului.

Nu folosi niciodată un scabicid destinat uzului veterinar sau agricol pentru a trata oamenii!

Orice persoană care este diagnosticată cu scabie, precum și partenerii săi sexuali și alte persoane de contact care au avut un contact prelungit interepidermic cu persoana infectată trebuie tratați. Tratamentul este recomandat membrilor aceleiași gospodării ca persoana cu scabie, în special acelor persoane care au avut un contact prelungit interepidermic cu persoana infectată. Toate persoanele ar trebui tratate în același timp pentru a preveni reinfectarea.

Dacă mâncărimea persistă mai mult de 2-4 săptămâni după tratament sau dacă apar noi șanțuri sau erupții cutanate, poate fi necesară repetarea tratamentului.

Dacă mâncărimea persistă mai mult de 2-4 săptămâni după tratamentul inițial sau dacă continuă să apară noi șanțuri sau erupții cutanate (dacă tratamentul inițial include mai multe aplicări sau doze, atunci perioada de 2-4 săptămâni începe după ultima aplicare sau doză), poate fi necesară repetarea tratamentului cu scabicid; cere sfatul unui medic.

Nu. Animalele nu transmit scabia umană. Animalele de companie pot fi infectate cu un alt tip de acarian al scabiei, care nu supraviețuiește și nu se reproduce la om, dar care provoacă „râie” la animale. Dacă un animal cu „râie” are contact strâns cu o persoană, acarianul animalului poate intra sub pielea persoanei și poate provoca mâncărimi temporare și iritații ale pielii. Cu toate acestea, acarianul animalului nu se poate reproduce pe o persoană și va muri de la sine în câteva zile. Deși persoana nu trebuie tratată, animalul trebuie tratat deoarece acarienii săi pot continua să facă șanțuri în pielea persoanei și pot provoca simptome până când animalul este tratat cu succes.

Scabia se transmite prin contact prelungit, interepidermic, cu o persoană care are scabie. Uneori, scabia poate fi transmisă și prin contact cu obiecte, cum ar fi îmbrăcămintea, lenjeria de pat sau prosoapele care au fost folosite de o persoană care are scabie, dar o astfel de transmitere este foarte puțin frecventă, cu excepția cazului în care persoana infectată are scabie crustoasă.

Este foarte puțin probabil ca scabia să se transmită prin apa dintr-o piscină. Cu excepția unei persoane care are scabie crustoasă, doar aproximativ 10-15 acarieni ai scabiei sunt prezenți pe o persoană infectată; este extrem de puțin probabil ca vreunul să iasă de sub pielea umedă.

Deși mai puțin frecvent, scabia poate fi transmisă prin folosirea în comun a unui prosop sau a unui obiect de îmbrăcăminte care a fost folosit de o persoană care are scabie.

Acarienii scabiei nu supraviețuiesc mai mult de 2-3 zile departe de pielea umană. Obiectele precum lenjeria de pat, îmbrăcămintea și prosoapele folosite de o persoană care are scabie pot fi decontaminate prin spălarea în mașina de spălat în apă fierbinte și uscare folosind ciclul fierbinte sau prin curățare chimică. Articolele care nu pot fi spălate sau curățate uscat pot fi decontaminate prin îndepărtarea de orice contact cu corpul timp de cel puțin 72 de ore.

Deoarece persoanele cu scabie crustoasă sunt considerate foarte contagioase, se recomandă aspirarea cu atenție a mobilierului și a covoarelor în încăperile utilizate de aceste persoane.

Fumigația spațiilor de locuit nu este necesară.

Acarienii scabiei nu supraviețuiesc mai mult de 2-3 zile departe de pielea umană. Obiectele precum lenjeria de pat, îmbrăcămintea și prosoapele folosite de o persoană care are scabie pot fi decontaminate prin spălarea în mașina de spălat în apă fierbinte și uscare folosind ciclul fierbinte sau prin curățare chimică. Articolele care nu pot fi spălate sau curățate uscat pot fi decontaminate prin îndepărtarea de orice contact cu corpul timp de cel puțin 72 de ore.

Erupțiile cutanate și pruritul provocate de scabie pot persista timp de câteva săptămâni până la o lună după tratament, chiar dacă tratamentul a avut succes și toți acarienii și ouăle au fost omorâte. Furnizorul tău de servicii medicale îți poate prescrie medicamente suplimentare pentru a ameliora mâncărimea dacă este severă. Simptomele care persistă mai mult de 2 săptămâni după tratament se pot datora unei serii de motive, printre care:

• Diagnosticarea incorectă a scabiei. Multe reacții la medicamente pot mima simptomele scabiei și pot provoca o erupție cutanată și mâncărime; diagnosticul de scabie trebuie confirmat prin observarea la microscop a unei porțiuni prelevate de piele și identificarea de ouă, materii fecale (scybala) sau acarieni. Dacă dormi în același pat cu soțul / soția și nu te-ai reinfectat și nu te-ai retratat singur / singură pentru cel puțin 30 de zile, atunci este puțin probabil ca soțul / soția ta să aibă scabie.

• Reinfectarea cu scabie de la un membru al familiei sau de la o altă persoană infectată, în cazul în care toți pacienții și contactele lor nu sunt tratați în același timp; persoanele infectate și contacții lor trebuie tratați în același timp pentru a preveni reinfectarea.

• Eșecul tratamentului din cauza rezistenței la medicamente, a aplicării necorespunzătoare a scabicidelor topice sau a omiterii celei de-a doua aplicări, atunci când este necesar; nu trebuie să apară șanțuri noi pe piele după 24-48 de ore de la efectuarea unui tratament eficient.

• Eșecul tratamentului scabiei crustoase din cauza pătrunderii necorespunzătoare a scabicidului în pielea groasă cu crustă care conține un număr mare de acarieni; pentru a trata cu succes scabia crustoasă, poate fi necesar un tratament repetat cu o combinație de medicamente atât topice, cât și orale.

• Reinfectarea de la obiecte infectate, cum ar fi îmbrăcăminte, lenjerie de pat sau prosoape care nu au fost spălate sau curățate uscat în mod corespunzător (acest lucru este îngrijorător mai ales pentru articolele utilizate de persoanele cu scabie crustoasă); articolele potențial contaminate trebuie spălate în mașina de spălat, cu apă fierbinte și uscate folosind ciclul de temperatură fierbinte, curățate uscat sau îndepărtate de contactul cu pielea timp de cel puțin 72 de ore.

• O erupție cutanată alergică (dermatită).

• Expunerea la acarieni din gospodărie care provoacă persistența simptomelor din cauza reactivității încrucișate între antigenii acarienilor.

Dacă mâncărimea persistă mai mult de 2-4 săptămâni sau dacă continuă să apară noi șanțuri sau erupții cutanate, cereți sfatul unui medic; poate fi necesară repetarea tratamentului cu același scabicid sau cu un scabicid diferit.

Nu. Dacă o persoană crede că ar putea avea scabie, trebuie să contacteze un medic. Medicul poate examina persoana, poate confirma diagnosticul de scabie și prescrie un tratament adecvat. Produsele utilizate pentru tratarea scabiei la om sunt disponibile numai cu prescripție medicală.

Dormitul sau relațiile sexuale cu o persoană infectată cu scabie prezintă un risc ridicat de transmitere. Cu cât o persoană are o expunere interepidermică mai mult timp, cu atât mai mare este probabilitatea de transmitere. Deși o scurtă strângere de mână cu o persoană care are scabie necrustoasă este considerată ca prezentând un risc relativ scăzut, să ții mâna unei persoane cu scabie timp de 5-10 minute prezintă un risc relativ ridicat de transmitere. Cu toate acestea, transmiterea poate avea loc chiar și după un scurt contact interepidermic, cum ar fi o strângere de mână, cu o persoană care are scabie crustoasă. În general, o persoană care are contact interepidermic cu o persoană care are scabie crustoasă este considerată un bun candidat pentru tratament.

Pentru a stabili când trebuie administrat tratamentul profilactic pentru a reduce riscul de transmitere, trebuie solicitat devreme un consult la un furnizor de servicii medicale care înțelege:

1. tipul de scabie (și anume necrustoasă sau crustoasă) la care a fost expusă o persoană;

2. gradul și durata de expunere a pielii pe care o persoană a avut-o la pacientul infectat;

3. dacă expunerea a avut loc înainte sau după ce pacientul a fost tratat pentru scabie; și

4. dacă persoana expusă lucrează într-un mediu în care ar fi probabil să expună alte persoane în timpul perioadei de incubație asimptomatică. De exemplu, o asistentă medicală sau un îngrijitor care lucrează într-un azil de bătrâni sau într-un spital ar fi adesea tratați profilactic pentru a reduce riscul transmiterii ulterioare a scabiei în cadrul unității.

Scabia se transmite, de obicei, prin contact prelungit, interepidermic, cu o persoană care are scabie; persoanele care au avut un astfel de contact trebuie evaluate de către un medic și tratate, dacă este necesar. Acarienii scabiei nu supraviețuiesc mai mult de 2-3 zile departe de pielea umană. Nu este necesară stropirea sau fumigația spațiilor de birouri sau de locuit.

Cu toate acestea, transmiterea poate avea loc chiar și după un scurt contact interepidermic, cum ar fi o strângere de mână, cu o persoană care are scabie crustoasă (norvegiană). În general, o persoană care are contact interepidermic cu o persoană care are scabie crustoasă ar fi considerată un bun candidat pentru tratament.

Pentru a stabili când trebuie administrat tratamentul profilactic pentru a reduce riscul de transmitere, trebuie solicitat din timp un consult la un furnizor de servicii medicale care înțelege: 1) tipul de scabie (de exemplu crustoasă sau crustoasă) la care a fost expusă o persoană; 2) gradul și durata de expunere a pielii pe care o persoană a avut-o la pacientul infectat; 3) dacă expunerea a avut loc înainte sau după ce pacientul a fost tratat pentru scabie; și 4) dacă persoana expusă lucrează într-un mediu în care ar fi probabil să expună alte persoane în timpul perioadei de incubație asimptomatică. De exemplu, o asistentă medicală sau un îngrijitor care lucrează într-un azil de bătrâni sau într-un spital ar fi adesea tratați profilactic pentru a reduce riscul transmiterii ulterioare a scabiei în cadrul unității.

Pentru informații despre scabie și prevenirea acesteia, contactați departamentul de sănătate de stat și / sau local.

De obicei, scabia se transmite prin contact prelungit, interepidermic, cu o persoană care are scabie. Uneori, scabia poate fi transmisă și prin contact cu obiecte, cum ar fi îmbrăcămintea, lenjeria de pat sau prosoapele care au fost folosite de o persoană care are scabie, dar o astfel de transmitere este foarte puțin frecventă, cu excepția cazului în care persoana infectată are scabie crustoasă. Persoanele infectate cu scabie crustoasă trebuie considerate ca fiind extrem de contagioase și trebuie utilizate proceduri de izolare adecvate pentru a proteja alte persoane împotriva infectării. În general, o persoană diagnosticată cu scabie ar putea reveni la locul de muncă odată ce a început tratamentul. 

De obicei, scabia se transmite prin contact prelungit, interepidermic, cu o persoană care are scabie. Uneori, scabia poate fi transmisă și prin contact cu obiecte, cum ar fi îmbrăcămintea, lenjeria de pat sau prosoapele care au fost folosite de o persoană care are scabie, dar o astfel de transmitere este foarte puțin frecventă, cu excepția cazului în care persoana infectată are scabie crustoasă. Persoanele infectate cu scabie crustoasă trebuie considerate ca fiind extrem de contagioase și trebuie utilizate proceduri de izolare adecvate pentru a proteja alte persoane împotriva infectării.

În general, o persoană diagnosticată cu scabie ar putea reveni la locul de muncă odată ce a început tratamentul. Este recomandat să contactezi departamentul de sănătate local și de stat corespunzător pentru îndrumări cu privire la restricții la locul de muncă pentru persoanele cu scabie.

De obicei, scabia se transmite prin contact prelungit, interepidermic, cu o persoană care are scabie. Uneori, scabia poate fi transmisă și prin contact cu obiecte, cum ar fi îmbrăcămintea, lenjeria de pat sau prosoapele care au fost folosite de o persoană care are scabie, dar o astfel de transmitere este foarte puțin frecventă, cu excepția cazului în care persoana infectată are scabie crustoasă. Persoanele infectate cu scabie crustoasă trebuie considerate ca fiind extrem de contagioase și trebuie utilizate proceduri de izolare adecvate pentru a proteja alte persoane împotriva infectării.

De obicei, scabia se transmite prin contact prelungit, interepidermic, cu o persoană care are scabie. Uneori, scabia poate fi transmisă și prin contact cu obiecte, cum ar fi îmbrăcămintea, lenjeria de pat sau prosoapele care au fost folosite de o persoană care are scabie, dar o astfel de transmitere este foarte puțin frecventă, cu excepția cazului în care persoana infectată are scabie crustoasă. Persoanele infectate cu scabie crustoasă trebuie considerate ca fiind extrem de contagioase și trebuie utilizate proceduri de izolare adecvate pentru a proteja alte persoane împotriva infectării.

Este foarte puțin probabil ca scabia să fie luată de pe un scaun de birou sau de la un birou folosite de o persoană cu scabie, cu excepția cazului în care persoana infectată are scabie crustoasă. Dacă persoana nu are scabie crustoasă, evitarea contactului interepidermic prelungit cu persoana infectată și simpla aspirare a mobilierului, covoarelor și mochetelor persoanei infectate ar trebui să prevină orice transmitere.

Dacă persoana infectată are scabie crustoasă, aceasta trebuie considerată ca fiind extrem de contagioasă pentru alte persoane și trebuie luate măsuri de izolare adecvate pentru a preveni transmiterea.