Boala
Atunci când o persoană este infectată cu acarieni de scabie pentru prima dată, este asimptomatică până la 2 luni (2-6 săptămâni) de la infectare; cu toate acestea, o persoană infectată poate transmite în continuare scabia în acest timp, chiar dacă nu prezintă simptome.
La o persoană care a mai avut scabie înainte, simptomele apar mult mai devreme (1-4 zile) după expunere. O persoană infectată poate transmite scabia, chiar dacă nu prezintă simptome, până când este tratată cu succes, iar acarienii și ouăle sunt distruse.
Simptome frecvente
Cele mai frecvente simptome ale scabiei, pruritul (mâncărimea) și erupția cutanată tranzitorie, sunt cauzate de sensibilizarea (un tip de reacție „alergică”) la proteinele și fecalele parazitului. Mâncărimea severă (prurit), în special pe timp de noapte, este cel mai timpuriu și cel mai frecvent simptom al scabiei. De asemenea, este frecventă o „erupție cutanată tranzitorie de la scabie” însoțită de mâncărime (pruriginoasă) asemănătoare coșurilor (papulară). Mâncărimea și erupțiile cutanate pot afecta o mare parte a corpului sau pot fi limitate la locuri comune, cum ar fi:
Între degete
Încheietura mâinii
Cot
Subraț
Penis
Mamelon
Talie
Fese
Omoplați
Capul, fața, gâtul, palmele și tălpile sunt adesea implicate la sugari și la copii de vârstă foarte mică, dar, de obicei, nu și la adulți și copii cu vârste mai mari.
Uneori, pe piele se văd mici zgârieturi (șanțuri acariene); acestea sunt cauzate de femela de acarian scabie care sapă un tunel chiar sub suprafața pielii. Aceste șanțuri apar ca mici linii reliefate și strâmbe (serpiginoase, cu contur sinuos) de culoare albă-cenușie sau de culoarea pielii pe suprafața tegumentului. Deoarece acarienii sunt adesea puțini la număr (doar 10-15 acarieni pe persoană), aceste șanțuri pot fi dificil de găsit. Se întâlnesc cel mai adesea în pliurile dintre degete, în pliurile pielii de la încheietura mâinii, cot sau genunchi și pe penis, piept sau omoplați.
Complicații posibile
Mâncărimea intensă a scabiei duce la scărpinare, care poate provoca ulcerații cutanate. Rănile se pot infecta uneori cu bacterii de pe piele, cum ar fi Staphylococcus aureus sau streptococi beta-hemolitici. Uneori, infecția cutanată bacteriană poate duce la o inflamație a rinichilor, numită glomerulonefrită post-streptococică.
Scabia crustoasă (norvegiană)
Scabia crustoasă este o formă severă de scabie care poate afecta vârstnicii, persoanele care sunt imunocompromise sau persoanele care au afecțiuni care le împiedică să se scarpine (leziuni ale măduvei spinării, paralizie, pierderea sensibilității, debilitate mintală). Scabia crustoasă se caracterizează prin vezicule și cruste groase pe piele, care pot conține mulți acarieni. Mâncărimea (pruritul) poate fi absentă în cazul scabiei crustoase din cauza statusului imun sau a stării neurologice alterate ale pacientului. Deoarece sunt infectate cu un număr mare de acarieni (până la 2 milioane), persoanele cu scabie crustoasă sunt foarte contagioase. Este posibil ca persoanele cu scabie crustoasă să nu prezinte semnele și simptomele obișnuite de scabie, precum erupția cutanată tranzitorie sau mâncărimea caracteristice (prurit).