Diferite metode de laborator pot fi utilizate pentru a diagnostica leishmanioza ‒ pentru a detecta parazitul, precum și pentru a identifica specia (tipul) Leishmania. Unele dintre metode sunt disponibile doar în laboratoarele de referință. 

Probe de țesut ‒ cum ar fi din ulcerații cutanate (pentru leishmanioza cutanată) sau din măduva osoasă (pentru leishmanioza viscerală) ‒ pot fi examinate la microscop, în culturi speciale și prin teste moleculare pentru a depista parazitul. Analizele de sânge care detectează anticorpul (un răspuns imun) la parazit pot fi utile pentru cazurile de leishmanioză viscerală; de obicei, se fac și analize pentru a căuta chiar parazitul (sau ADN-ul acestuia).

Înainte de a lua în considerare tratamentul, primul pas este să te asiguri că diagnosticul este corect.

Deciziile privind tratamentul trebuie să fie individualizate. Exemple de factori care trebuie luați în considerare includ forma de leishmanioză, specia de Leishmania care a provocat-o, gravitatea potențială a cazului și starea de sănătate subiacentă a pacientului.

Ulcerațiile cutanate de leishmanioză cutanată se vindecă, de obicei, de la sine, chiar și fără tratament. Dar acest lucru poate dura luni sau chiar ani de zile, iar ulcerațiile pot lăsa cicatrici urâte. O altă preocupare potențială este valabilă pentru unele tipuri de parazit care se întâlnesc în unele părți din America Latină: anumite tipuri se pot transmite de la nivelul pielii și pot provoca ulcerații în mucoasele nasului (cel mai frecvent loc), gurii sau gâtului (leishmanioza muco-cutanată). Leishmanioza muco-cutanată ar putea să nu fie observată decât după ani de zile de la vindecarea ulcerațiilor inițiale. Asigurarea unui tratament adecvat al infecției cutanate poate ajuta la prevenirea leishmaniozei muco-cutanate.

Dacă nu sunt tratate, cazurile severe (avansate) de leishmanioză viscerală sunt, de obicei, fatale.