Tulburarea de spectru autist la adolescenți și adulți
Numărul tot mai mare de copii identificați cu TSA a condus la un interes crescut pentru tranziția către adolescență și maturitate. Pentru majoritatea tinerilor, inclusiv cei cu TSA, adolescența și vârsta adultă tânără sunt pline de noi provocări, responsabilități și oportunități. Cu toate acestea, cercetările sugerează că mai puțini tineri cu TSA au aceleași oportunități ca colegii lor fără TSA.
Rate ridicate ale șomajului sau subocupării
Participare scăzută la educație după terminarea liceului
Majoritatea continuă să locuiască cu membrii familiei sau rude
Oportunitate limitată pentru activități comunitare sau sociale – aproape 40% petrec puțin timp cu prietenii sau chiar deloc
În plus, persoanele cu TSA pot experimenta schimbări în simptomatologie, schimbări de comportament și ale stării de sănătate concomitente în timpul adolescenței și la vârsta adultă tânără. Aceste schimbări le pot afecta capacitatea de funcționare și de a participa în colectivitate.
Viața cu tulburarea de spectru autist (TSA)
Pentru multe persoane cu TSA și familiile lor, viața de zi cu zi nu este ușoară. Cu toate acestea, găsirea de resurse și planificarea pentru viitor pot crește semnificativ calitatea vieții.
Probleme de familie
Viața cu o persoană cu TSA afectează întreaga familie. Satisfacerea nevoilor complexe ale unei persoane cu TSA poate supune familiile unui stres semnificativ – emoțional, financiar și uneori chiar fizic. Un îngrijitor temporar le poate oferi aparținătorilor o pauză necesară și poate ajuta la menținerea bunăstării familiei.
O viață sănătoasă
Pentru a rămâne sănătoase, persoanele cu dizabilități au nevoie de aceeași îngrijire medicală de bază ca toți ceilalți. Ele trebuie să mănânce bine, să facă exerciții fizice, să se odihnească suficient, să bea multă apă și să aibă acces complet la îngrijirea sănătății, inclusiv la controale fizice și dentare regulate. Este important să găsiți furnizori de asistență medicală care au experiență în lucrul cu persoanele cu TSA.
Uneori, atunci când persoanele cu dizabilități au o schimbare de comportament sau o problemă de comportament, aceasta poate fi din cauză că au o problemă medicală pe care nu o pot descrie. De exemplu, lovirea capului ar putea fi legată de o dizabilitate sau ar putea fi din cauza unei dureri de cap sau de dinți. Din acest motiv, este important să aflați dacă există o problemă fizică înainte de a face modificări în tratamentul sau terapia unei persoane.
Tranziții
Pentru unele persoane cu dizabilități și părinții lor, schimbarea poate fi complicată. Planificarea din timp poate face tranzițiile mai ușoare pentru toată lumea.
Tranziția de la liceu la vârsta adultă poate fi deosebit de dificilă. Există multe decizii importante care schimbă viața, cum ar fi dacă să mergi la facultate sau la o școală profesională sau dacă să începi munca și, dacă da, cum și unde. Este important să începem să ne gândim la această tranziție în copilărie, astfel încât planurile de tranziție educațională să fie puse în aplicare – de preferință până la vârsta de 14 ani, dar nu mai târziu de 16 ani – pentru a ne asigura că individul are abilitățile de care are nevoie pentru a începe următoarea fază a vieții.
Trecerea asistenței medicale de la un medic pediatru la un medic care tratează adulții necesită un plan.