TSA poate fi detectată uneori la vârsta de 18 luni sau mai devreme. Până la vârsta de 2 ani, diagnosticul pus de către un profesionist cu experiență poate fi considerat de încredere. Cu toate acestea, mulți copii nu primesc un diagnostic definitiv până când sunt mult mai mari. Unii nu sunt diagnosticați decât când devin adolescenți sau adulți. Această întârziere înseamnă că pacienții cu TSA ar putea să nu primească ajutorul timpuriu de care au nevoie.

Diagnosticarea copiilor cu TSA cât mai precoce este importantă pentru a te asigura că primesc serviciile și sprijinul de care au nevoie pentru a-și atinge potențialul maxim. Există mai mulți pași în acest proces.

Monitorizarea dezvoltării este un proces activ și continuu de urmărire a creșterii copilului și de încurajare a conversațiilor între părinți și cadrele medicale despre aptitudinile și abilitățile copilului. Monitorizarea dezvoltării implică observarea modului în care copilul tău crește și dacă acesta ajunge în etapele tipice de dezvoltare sau dacă dobândește abilitățile pe care majoritatea copiilor le dobândesc până la o anumită vârstă, în joc, învățare, vorbire, comportament și mișcare.

Părinții, bunicii, furnizorii de educație precoce și alți îngrijitori pot participa la monitorizarea dezvoltării.
Poți folosi o scurtă listă de verificare a reperelor pentru a vedea cum se dezvoltă copilul tău. Dacă observi că nu îndeplinește etapele de referință, discută cu medicul sau asistenta despre îngrijorările tale și întreabă despre screeningul dezvoltării.

Când îți duci copilul la o vizită medicală, medicul sau asistenta vor monitoriza și dezvoltarea copilului. Medicul sau asistenta pot pune întrebări despre dezvoltarea copilului sau vor vorbi și se vor juca cu copilul tău pentru a vedea dacă se dezvoltă corespunzător și dacă atinge reperele.

Medicul sau asistenta te pot întreba, de asemenea, despre istoricul familial al copilului tău. Anunță medicul sau asistenta despre orice afecțiuni pe care le au membrii familiei, inclusiv TSA, tulburări de învățare, dizabilitate intelectuală sau tulburare de deficit de atenție / hiperactivitate (ADHD).

Screeningul dezvoltării analizează mai atent modul în care se dezvoltă copilul tău. Screeningul dezvoltării este mai formal decât monitorizarea dezvoltării. El face parte, în general, din bilanțul anual, chiar dacă nu există o îngrijorare specifică.

Chestionarele de screening și listele de verificare se bazează pe cercetări care îți compară copilul cu alți copii de aceeași vârstă. Întrebările pot avea legătură cu limbajul, mișcarea și abilitățile de gândire, precum și cu emoții și comportamente. Screeningul dezvoltării poate fi efectuat de un medic sau de o asistentă medicală, alte cadre medicale sau profesioniști din colectivități sau școli.
Medicul îți poate solicita să completezi un chestionar ca parte a procesului de screening. Dacă pe tine sau pe medicul tău vă îngrijorează ceva, poate fi efectuat un screening și în alte momente decât la vârsta recomandată.
De asemenea, un screening suplimentar este necesar dacă un copil prezintă un risc ridicat de TSA (de exemplu, dacă are un frate sau un alt membru al familiei cu TSA) sau dacă sunt prezente comportamente asociate uneori cu TSA. În cazul în care furnizorul de asistență medicală pentru copilul tău nu verifică periodic copilul cu un test de screening al dezvoltării, poți solicita ca acesta să fie efectuat. 

Un scurt test folosind un instrument de screening nu oferă un diagnostic, dar poate indica dacă un copil se dezvoltă sau nu corespunzător sau dacă un specialist ar trebui să-l examineze mai atent. Dacă instrumentul de screening identifică un aspect îngrijorător, poate fi necesară o evaluare atentă a dezvoltării. Această evaluare este o analiză mai aprofundată asupra dezvoltării unui copil și este, de obicei, efectuată de un specialist instruit, cum ar fi un pediatru specializat în dezvoltare, un psiholog pentru copii, un logoped, un terapeut ocupațional sau un alt specialist. Specialistul poate observa copilul, îi poate oferi un test structurat, poate pune întrebări aparținătorilor sau le poate cere să completeze chestionare. Rezultatele acestei evaluări evidențiază punctele forte și provocările cu care se confruntă copilul tău și pot stabili dacă se îndeplinesc criteriile pentru un diagnostic de deficit de dezvoltare.

Un diagnostic de TSA include acum mai multe afecțiuni care înainte erau diagnosticate separat; tulburare de autism, tulburare pervazivă de dezvoltare nespecificată altfel (PDD-NOS) și sindromul Asperger. Medicul sau un alt furnizor de asistență medicală te poate ajuta să înțelegi mai bine procesul de diagnosticare.

Rezultatele unei evaluări de dezvoltare pot stabili, de asemenea, dacă copilul tău are nevoie de îngrijire specifică precoce. În unele cazuri, specialistul poate recomanda consiliere și testare genetică.