Tratamentele pot fi oferite în centrele de educație, sănătate, în colectivitate sau acasă, sau într-o combinație a acestor medii. Este importantă comunicarea interdisciplinară și cu persoana cu TSA și cu familia acesteia, pentru a se asigura că obiectivele și progresul tratamentului îndeplinesc așteptările.

Pe măsură ce persoanele cu TSA termină liceul și ajung la vârsta adultă, serviciile suplimentare pot ajuta la îmbunătățirea sănătății și a funcționării zilnice și pot facilita implicarea socială și în colectivitate. Unii pot avea nevoie de sprijin pentru a-și continua studiile, a-și finaliza formarea profesională, a-și găsi un loc de muncă, o locuință sigură și un mijloc de transport.

Sunt disponibile multe tipuri de tratamente. În general, acestea pot fi împărțite în următoarele categorii, deși unele implică mai multe abordări:

• Tratament comportamental

• Tratament de dezvoltare

• Tratament educațional

• Tratament socio-relațional

• Tratament farmacologic

• Tratament psihologic

• Tratament complementar și alternativ

Abordările comportamentale se concentrează pe schimbarea obiceiurilor prin înțelegerea a ceea ce se întâmplă înainte și după un comportament. Acestea au cele mai multe dovezi privind tratarea simptomelor TSA. Ele au devenit larg acceptate în rândul educatorilor și profesioniștilor din domeniul sănătății și sunt utilizate în multe școli și clinici de tratament. Un tratament comportamental notabil pentru persoanele cu TSA se numește Analiza Comportamentală Aplicată (Applied Behavior Analysis, ABA). ABA încurajează comportamentele dorite și descurajează comportamentele nedorite pentru a îmbunătăți o varietate de abilități. Progresul este urmărit și măsurat.

Două stiluri de predare ABA sunt Discrete Trial Training (DTT) – Tratamentul prin exerciții distincte și Pivotal Response Training (PRT) – Tratamentul de răspuns pivot.

• Tratamentul DTT folosește instrucțiuni pas cu pas pentru a evidenția comportamentul sau răspunsul dorit. Lecțiile sunt împărțite cât mai simplu, iar răspunsurile și comportamentele dorite sunt recompensate. Răspunsurile și comportamentele nedorite sunt ignorate.

• Tratamentul PRT are loc într-un cadru natural mai degrabă decât într-un cadru clinic. Scopul tratamentului PRT este de a îmbunătăți câteva „abilități pivot” care vor ajuta persoana să învețe multe alte abilități. Un exemplu de abilitate pivot este inițierea comunicării cu ceilalți.

Abordările de dezvoltare se concentrează pe îmbunătățirea abilităților specifice de dezvoltare, cum ar fi abilitățile lingvistice, abilitățile fizice sau abilități de dezvoltare interconectate. Abordările de dezvoltare sunt adesea combinate cu abordările comportamentale.

Cea mai comună terapie de dezvoltare pentru persoanele cu TSA este terapia de logopedie. Logopedia ajută la îmbunătățirea înțelegerii și utilizării vorbirii și limbajului de către persoană.
Unii oameni cu TSA comunică verbal. Alții pot comunica prin utilizarea semnelor, gesturilor, imaginilor sau a unui dispozitiv de comunicare electronică.
Prin terapia ocupațională se predau abilități care ajută persoana să trăiască cât mai independent posibil. Printre deprinderi se numără abilitatea de a te îmbrăca, de a mânca, de a te spăla și de a relaționa cu ceilalți. Terapia ocupațională poate include și:

• Terapia de integrare senzorială pentru a ajuta la îmbunătățirea răspunsurilor la un stimul senzorial care poate fi restrictiv sau copleșitor.

• Terapia fizică poate ajuta la îmbunătățirea abilităților fizice, cum ar fi mișcări fine ale degetelor sau mișcări mai mari ale trunchiului și corpului.

Early Start Denver Model (ESDM) este o abordare amplă a dezvoltării bazată pe principiile analizei comportamentale aplicate. Se folosește la copiii cu vârsta între 12 și 48 de luni. Părinții și terapeuții folosesc jocul, schimburile sociale și atenția partajată în medii naturale pentru a îmbunătăți abilitățile lingvistice, sociale și de învățare.

Tratamentele educaționale sunt oferite într-o clasă. Un tip de abordare educațională este abordarea Treatment and Education of Autistic and Related Communication-Handicapped Children (TEACCH, Tratamentul și educarea copiilor cu autism și alte tulburări de comunicare asociate). TEACCH se bazează pe ideea că persoanele cu autism prosperă prin consecvență și învățare vizuală. Această abordare le oferă profesorilor modalități de a ajusta structura clasei și de a îmbunătăți rezultatele academice și de altă natură. De exemplu, rutinele zilnice pot fi scrise sau desenate și plasate la vedere. Limitele pot fi stabilite în jurul stațiilor de învățare. Instrucțiunile verbale pot fi completate cu instrucțiuni vizuale sau demonstrații fizice.

Tratamentele socio-relaționale se concentrează pe îmbunătățirea abilităților sociale și pe construirea legăturilor emoționale. Unele abordări socio-relaționale implică părinții sau mentorii colegi.

• Modelul de dezvoltare de tip diferențe individuale, bazat pe relații, (numit și „Floor time”) încurajează părinții și terapeuții să urmeze interesele individului pentru a extinde oportunitățile de comunicare.

• Modelul de Intervenție pentru Dezvoltarea Relației (Relationship Development Intervention, RDI) implică activități care cresc motivația, interesul și abilitățile de a participa la interacțiuni sociale comune.

• Poveștile sociale (Social Stories) descriu în mod simplu la ce să te aștepți într-o situație socială.

• Grupurile de abilități sociale (Social Skills Groups) oferă oportunități persoanelor cu TSA de a exersa abilitățile sociale într-un mediu structurat.

Nu există medicamente care tratează simptomele de bază ale TSA. Unele medicamente tratează simptomele concomitente care pot ajuta persoanele cu TSA să funcționeze mai bine. De exemplu, ar putea ajuta la gestionarea nivelurilor ridicate de energie, a incapacității de concentrare sau a comportamentului de auto-vătămare, cum ar fi lovirea capului sau mușcatul mâinilor. De asemenea, medicamentele pot ajuta la gestionarea afecțiunilor psihologice concomitente, cum ar fi anxietatea sau depresia, pe lângă afecțiunile medicale, cum ar fi convulsii, tulburări de somn, de stomac sau alte probleme gastrointestinale.

Este importantă comunicarea cu un medic care are experiență în tratarea persoanelor cu TSA atunci când se ia în considerare utilizarea medicamentelor. Acest lucru este valabil atât pentru medicamentele eliberate pe bază de rețetă, cât și pentru medicamentele fără prescripție medicală. Indivizii, familiile și medicii trebuie să lucreze împreună pentru a monitoriza progresul și reacțiile, cu scopul de a se asigura că efectele secundare negative ale medicamentului nu depășesc beneficiile.

Abordările psihologice pot ajuta persoanele cu TSA să facă față anxietății, depresiei și altor probleme de sănătate mintală. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este o abordare psihologică care se concentrează pe învățarea conexiunilor dintre gânduri, sentimente și comportamente. În timpul TCC, un terapeut lucrează cu individul pentru a identifica obiectivele și apoi schimbă modul în care persoana se raportează la o situație pentru a schimba modul în care reacționează la ea.

Unii indivizi și părinți folosesc tratamente care nu se încadrează în niciuna dintre categorii. Aceste tratamente sunt cunoscute ca tratamente complementare și alternative. Tratamentele complementare și alternative sunt adesea folosite pentru a completa abordările mai tradiționale. Acestea pot include diete speciale, suplimente pe bază de plante, îngrijire chiropractică, terapie cu animale, terapie prin arte, mindfulness sau terapii de relaxare. Indivizii și familiile ar trebui să discute întotdeauna cu medicul lor înainte de a începe un tratament complementar și alternativ.

Pot exista și alte tratamente disponibile pentru persoanele cu TSA. Discutați cu un medic sau cu un furnizor de asistență medicală pentru a afla mai multe.