Afecțiune | Epidemiologie | Diagnostic | Conduită terapeutică |
Rinosinuzită acută | În 2018, aproximativ 1 din 8 adulți (12%) raportat că a primit un diagnostic de rinosinuzită, în ultimele 12 luni, ceea ce a dus la un număr de peste 30 de milioane de diagnostice În proporție de 90 – 98%, cazurile de rinosinuzită au fost virale, iar antibioticele nu au garantat vindecarea, chiar dacă agentul cauzal era de origine bacteriană.
| Diagnosticarea rinosinuzitei bacteriene acute pe baza simptomelor care pot fi: Severe (>3 − 4 zile), cum ar fi febră ≥39 °C și secreție nazală purulentă sau durere facială; Persistente (>10 zile) și fără niciun semn de ameliorare, precum secreții nazale sau tuse diurnă; sau Agravante (3 − 4 zile), cum ar fi agravarea sau apariția febrei, tuse diurnă sau secreție nazală, după ameliorarea inițială a simptomelor de infecție virală de la nivelul căilor respiratorii superioare (URI), care durează 5 − 6 zile.
În mod obișnuit, radiografiile sinuzale nu sunt recomandate.
| În cazul în care se stabilește o infecție bacteriană: Pentru cazurile care nu prezintă complicații și pentru care este disponibilă o monitorizare fiabilă, se încurajează monitorizarea clinică. Terapia de primă linie recomandată este amoxicilina sau amoxicilina/clavulanatul. Macrolidele, cum este azitromicina, nu sunt recomandate din cauza nivelurilor ridicate de rezistență la antibiotice a Streptococcus pneumoniae (~40%). Pacienților alergici la penicilină, sunt recomandate doxiciclina sau fluorochinolona respiratorie (levofloxacină sau moxifloxacină), ca agenți alternativi.
|
Bronșită acută fără complicații | | Evaluarea trebuie să se concentreze pe excluderea unui diagnostic de pneumonie, care este destul de rar întâlnită în rândul adulților sănătoși, în absența unor semne vitale anormale (frecvența cardiacă ≥ 100 bătăi/min., frecvența respiratorie ≥ 24 respirații/min. sau temperatura orală ≥ 38 °C) și a rezultatelor anormale la examinarea plămânilor (consolidare focală, egofonie, fremitus). Sputa colorată nu indică o infecție bacteriană. În majoritatea cazurilor, radiografia toracică nu este indicată.
| Tratamentul de rutină al bronșitei acute necomplicate cu antibiotice nu este recomandat, indiferent de durata tusei. Opțiunile pentru terapia simptomatică includ: Antitusive (codeină, dextrometorfan); Antihistaminice de primă generație (difenhidramină); Decongestionante (fenilefrină).
Dovezile care susțin terapiile simptomatice specifice sunt limitate. |
Răceală comună sau infecția nespecifică a tractului respirator superior (URI) | Răceala comună este al treilea cel mai frecvent diagnostic stabilit în cabinetele medicale, iar majoritatea adulților răcesc, în medie, de 2 – 4 ori pe an. Există cel puțin 200 de virusuri care pot provoca răceala comună.
| Simptomele predominante de răceală includ febră, tuse, rinoree, congestie nazală, secreții nazale, dureri în gât, dureri de cap și mialgii.
| Decongestionantele (pseudoefedrină și fenilefrină) combinate cu un antihistaminic de primă generație pot asigura ameliorarea pe termen scurt a simptomelor nazale și a tusei. Antiinflamatoarele nesteroidiene pot fi administrate pentru ameliorarea simptomelor. Nu există dovezi care să susțină că antihistaminicele (ca monoterapie), opioidele, corticosteroizii intranazali și irigarea nazală cu soluție salină pot fi folosite ca tratamente eficiente pentru ameliorarea simptomelor de răceală.
Medicii și pacienții trebuie să cântărească atât beneficiile, cât și efectele adverse ale terapiei simptomatice. |
Faringita | Infecția cu streptococ beta-hemolitic din grupa A (GAS) este singura indicație frecventă pentru terapia cu antibiotice, în cazurile de durere în gât. Doar 5–10% dintre cazurile de dureri în gât, manifestate în rândul adulților, sunt provocate de GAS.
| Trăsăturile clinice nu sunt suficiente pentru a putea face distincție între faringita GAS și faringita virală; este necesar un test rapid de detectare a antigenului (RADT) pentru a stabili un diagnostic de faringită GAS Persoanele care îndeplinesc două sau mai multe criterii Centor (de exemplu febră, exsudat amigdalian, limfadenopatie cervicală sensibilă, absența tusei) trebuie să fie supuse unui RADT. În mod obișnuit, în cazul adulților, nu se recomandă efectuarea culturilor din exsudat faringian.
| Tratamentul cu antibiotice NU este recomandat pentru pacienții cu rezultate negative la RADT. Amoxicilina și penicilina V rămân tratamentul de primă linie, datorită activității lor antibiotice fiabile împotriva GAS. Pentru pacienții alergici la penicilină, se recomandă cefalexină, cefadroxil, clindamicină sau macrolide. Rezistența GAS la antibioticele precum azitromicină și clindamicină este din ce în ce mai frecventă. Cura de tratament recomandată pentru toate beta-lactamele orale este de 10 zile.
|
Cistită acută fără complicații | | Simptomele clasice includ disurie, urinare frecventă în cantități mici și nevoia imperioasă de a urina. Hematuria și disconfortul suprapubian sunt mai puțin frecvente. Prezența nitriților și a esterazei leucocitare sunt cei mai exacți indicatori ai cistitei acute fără complicații
| În cazul femeilor adulte sănătoase, care nu sunt gravide, aflate în premenopauză, pentru tratamentul cistitei acute fără complicații se recomandă: Nitrofurantoina, trimetoprimul/sulfametoxazolul (TMP-SMX, unde rezistența locală este <20%) și fosfomicina care sunt agenți adecvați de primă linie. Fluorochinolonele (de exemplu, ciprofloxacina), doar pentru situațiile în care alți agenți nu sunt adecvați.
|