Dacă un pacient se prezintă la medic cu o „mușcătură de păianjen”, acest lucru ar trebui să ridice suspiciunea unei infecții cu S. aureus.

Date recente sugerează că ocurența bacteriei MRSA, în comunitatea generală, rămâne una dintre cele mai frecvente cauze ale infecțiilor cutanate.

Spectrul de boli provocate de MRSA pare să fie similar cu cel produs de Staphylococcus aureus în comunitate. Manifestările clinice cel mai frecvent raportate sunt infecțiile cutanate și ale țesuturilor moi, în special furuncule (foliculi piloși, cu abces), carbuncule (o colecție de furnucule) și abcese.

Rolul pe care bacteriile MRSA le joacă în foliculita fără abces sau cu drenaj purulent nu este foarte clar, deoarece, în acest caz, culturile bacteriene sunt destul de dificil de obținut.

În comunitate, incizia și drenajul rămân terapia primară pentru aceste infecții purulente cutanate. Tratamentul empiric cu antibiotice pentru tratarea bacteriei MRSA, administrat în completarea inciziei și a drenajului, poate fi justificat pe baza evaluării clinice (de exemplu, prezența simptomelor sistemice, a simptomelor locale severe, imunodepresia, vârsta prea mică sau prea mare a pacientului, infecții într-o zonă dificil de drenat sau lipsa de răspuns în cazul tratamentului bazat doar pe incizie și drenaj).

Tratamentul cu antibiotice, dacă este recomandat de medic, trebuie să fie adaptat de profilul de rezistență al organismului. Obținerea de probe pentru culturi și testele de rezistență sunt utile pentru a stabili direcția terapiei, în special pentru persoanele cu infecții mai severe și cele care nu răspund la tratamentul inițial în mod corespunzător.

Infecțiile cutanate cu bacteria MRSA se pot agrava. Este important să discuți cu pacienții despre un plan de monitorizare, în cazul în care aceștia prezintă simptome sistemice sau dacă simptomele lor locale nu se ameliorează în decurs de 48 de ore sau, dimpotrivă, se agravează.