Varicela (vărsatul de vânt) este o boală infecțioasă acută. Este produsă de virusul varicelo-zosterian (VVZ), care este un virus ADN care face parte din grupul herpesvirusurilor. După infecția primară, VVZ rămâne în organism (în ganglionii senzitivi ai nervilor) sub formă de infecție latentă. Infecția primară cu VVZ provoacă varicelă. Reactivarea infecției latente provoacă herpes zoster (zona zoster).

Varicela este foarte contagioasă. Virusul poate fi transmis de la o persoană la alta prin contact direct, inhalarea aerosolilor din lichidul vezicular al leziunilor cutanate de varicelă sau de zoster acut și, eventual, prin secreții respiratorii infectate care pot fi, de asemenea, aerosolizate. O persoană cu varicelă este considerată contagioasă începând cu 1-2 zile înainte de debutul erupției cutanate, până când toate leziunile de varicelă au format crustă. Persoanele vaccinate pot prezenta leziuni care nu fac crustă. Aceste persoane sunt considerate contagioase încă 24 de ore de când nu mai apar noi leziuni.

Este nevoie de 10 până la 21 de zile după expunerea la virus pentru ca o persoană să dezvolte varicelă. Pe baza studiilor privind transmiterea la membrii unei gospodării, aproximativ 90% dintre contacții apropiați susceptibili vor face varicelă după expunerea la o persoană bolnavă. Deși sunt disponibile date limitate pentru a evalua riscul transmiterii VVZ de la herpesul zoster, un studiu efectuat într-o gospodărie a constatat că riscul transmiterii VVZ de la herpesul zoster a fost de aproximativ 20% din riscul transmiterii de la varicelă.

Persoanele cu varicelă recurentă sunt, de asemenea, contagioase. Un studiu privind transmiterea varicelei în mediul familial a constatat că persoanele cu varicelă recurentă ușoară (<50 de leziuni) care au fost vaccinate cu o singură doză de vaccin împotriva varicelei au un nivel de contagiozitate de o treime din cel al persoanelor nevaccinate cu varicelă. Cu toate acestea, persoanele cu varicelă recurentă cu 50 sau mai multe leziuni au fost la fel de contagioase ca persoanele nevaccinate care aveau această boală.

Varicela este mai puțin contagioasă decât rujeola, dar mai contagioasă decât oreionul și rubeola.

Radiografia pneumoniei cauzate de varicelă.

Cele mai frecvente complicații ale varicelei sunt:

• La copii: Infecții bacteriene ale pielii și ale țesuturilor moi

• La adulți: Pneumonie

Complicațiile severe cauzate de virus includ ataxie cerebeloasă, encefalită, pneumonie virală și afecțiuni hemoragice. Alte complicații severe se datorează infecțiilor bacteriene și includ:

• Septicemie

• Sindromul șocului toxic

• Fasceită necrozantă

• Osteomielită

• Pneumonie bacteriană

• Artrită septică

Persoanele cu risc de varicelă severă includ:

• Persoanele imunocompromise fără dovezi de imunitate la varicelă, cum ar fi:

  • Persoanele cu leucemie sau limfom

  • Persoanele care iau medicamente care suprimă sistemul imunitar, cum ar fi steroizi sistemici în doze mari sau agenți chimioterapici

  • Persoanele cu imunodeficiențe celulare sau alte probleme ale sistemului imunitar

• Nou-născuții ale căror mame au varicelă cu cinci zile înainte și până la două zile după naștere

• Bebelușii prematuri expuși la varicelă sau herpesul zoster, în special:

  • Nou-născuți prematur spitalizați născuți la ≥28 săptămâni de gestație, ale căror mame nu prezintă semne de imunitate

  • Prematurii spitalizați născuți la <28 săptămâni de gestație sau care cântăresc ≤1000 grame la naștere, indiferent de statutul de imunitate împotriva varicelei al mamelor lor

• Femeile gravide fără dovezi de imunitate la varicelă

Persoane imunocompromise

Persoanele imunocompromise care fac varicelă prezintă riscul de a dezvolta diseminare viscerală (infecție VVZ a organelor interne) care duce la pneumonie, hepatită, encefalită și coagulopatie intravasculară diseminată. Pot avea o erupție de varicelă atipică cu mai multe leziuni și pot fi bolnave mai mult timp decât persoanele imunocompetente care se îmbolnăvesc de varicelă. Leziunile noi pot continua să se dezvolte mai mult de 7 zile, pot apărea pe palme și tălpi și pot fi hemoragice.

Persoanele infectate cu HIV sau SIDA

Copiii infectați cu HIV tind să prezinte erupții cutanate atipice, cu număr mare de noi leziuni care persistă timp de săptămâni sau luni. Leziunile pot fi inițial veziculare maculopapulare tipice, dar pot evolua ulterior în ulcere care nu se vindecă, care devin necrotice, cu cruste și hiperkeratotice. Este mai probabil ca acestea să apară la copiii infectați cu HIV cu număr scăzut de CD4.

Unele studii au constatat că diseminarea VVZ la organele viscerale este mai puțin frecventă la copiii cu HIV decât la alte persoane imunocompromise cu infecție cu VVZ. Incidența complicațiilor poate fi, de asemenea, mai mică la copiii infectați cu HIV aflați sub tratament antiretroviral sau la persoanele infectate cu HIV cu un număr mai mare de CD4 la momentul infectării cu varicelă. Retinita poate să apară la copii și adolescenți infectați cu HIV.

Majoritatea adulților, inclusiv cei infectați cu HIV, au avut deja varicelă și sunt seropozitivi la VVZ. În consecință, varicela este relativ mai puțin frecventă în rândul adulților infectați cu HIV.

Femeile gravide

Femeile gravide care fac varicelă sunt expuse riscului de complicații grave, în primul rând pneumonie și, în unele cazuri, pot muri ca urmare a varicelei. Unele studii au sugerat că atât frecvența, cât și severitatea pneumoniei cu VVZ sunt mai mari atunci când varicela este dobândită în timpul celui de-al treilea trimestru, deși alte studii nu au susținut această observație.

În cazul în care o femeie gravidă face varicelă în primul trimestru sau la începutul celui de-al doilea trimestru de sarcină, copilul ei prezintă un risc mic (0,4-2,0%) de a se naște cu sindromul de varicelă congenitală. Bebelușul poate avea cicatrici pe piele, anomalii la nivelul membrelor, creierului și ochilor și greutate mică la naștere.

Dacă o femeie prezintă o erupție varicelică cu 5 zile înainte până la 2 zile după naștere, nou-născutul va fi expus riscului de varicelă neonatală. Din punct de vedere istoric, rata mortalității pentru varicela neonatală a fost raportată la aproximativ 30%, dar disponibilitatea imunoglobulinei VVZ și a tratamentului suportiv au redus mortalitatea la aproximativ 7%.

Vaccinul este contraindicat în cazul femeilor gravide.

Se recomandă două doze de vaccin împotriva varicelei pentru toți copiii, adolescenții și adulții fără dovezi de imunitate la varicelă. Cei cărora li s-a administrat anterior o doză de vaccin împotriva varicelei trebuie să primească cea de-a doua doză pentru a beneficia de cea mai bună protecție împotriva bolii.

Dovezile de imunitate la varicelă includ oricare dintre următoarele:

• Documentarea vaccinării împotriva varicelei corespunzătoare vârstei: 

  • Copii de vârstă preșcolară (adică cu vârsta cuprinsă între 12 luni și 3 ani): o doză

  • Copii de vârstă școlară, adolescenți și adulți: două doze

• Dovezi de laborator ale imunității sau confirmarea de laborator a bolii*

• Naștere în Statele Unite înainte de anul 1980 (nu trebuie considerată dovadă de imunitate pentru personalul medical, femeile gravide și persoanele imunocompromise)

• Diagnosticarea sau prezența antecedentelor de varicelă sau herpes zoster de către un furnizor de asistență medicală

* Testele comerciale pot fi utilizate pentru a evalua imunitatea indusă de boală, dar acestea nu prezintă sensibilitate pentru a detecta imunitatea indusă de vaccin (adică ar putea da rezultate fals negative).

Pentru a verifica antecedentele de varicelă, furnizorii de asistență medicală trebuie să se intereseze despre:

• O legătură epidemiologică cu un alt caz tipic de varicelă sau cu un caz confirmat în laborator sau

• Dovada confirmării de laborator, dacă testarea a fost efectuată în momentul bolii acute

Persoanele care nu au nici legătură epidemiologică, nici confirmare de laborator a prezenței varicelei nu ar trebui considerate ca având un istoric valabil de boală. Pentru aceste persoane, se recomandă administrarea unei a doua doze de vaccin dacă anterior li s-a administrat o singură doză. Dacă un furnizor de asistență medicală stabilește diagnosticul pe baza criteriilor de mai sus, atunci vaccinarea nu este necesară.

Nu se recomandă testarea de rutină a imunității la varicelă după administrarea a două doze de vaccin. Testele comerciale disponibile nu sunt suficient de sensibile pentru a detecta anticorpii după vaccinare în toate cazurile. Primirea documentată a două doze de vaccin împotriva varicelei înlocuiește rezultatele testelor serologice ulterioare.

Transmiterea nosocomială a VVZ

Transmiterea nosocomială a VVZ este bine cunoscută și poate pune viața în pericol pentru anumite grupe de pacienți. Pacienții, furnizorii de asistență medicală și vizitatorii cu varicelă sau herpes zoster pot răspândi VVZ la pacienții susceptibili și furnizorii de asistență medicală din spitale, centre de îngrijire pe termen lung și alte medii de asistență medicală. În mediile de asistență medicală, transmiterile au fost atribuite întârzierilor în diagnosticarea sau raportarea varicelei și herpesului zoster și eșecurilor în implementarea cu promptitudine a măsurilor de control.

Deși toți pacienții susceptibili din unitățile medicale sunt expuși riscului de varicelă și complicații severe, anumiți pacienți fără dovezi de imunitate prezintă un risc crescut:

• Nou-născuții prematur din mame susceptibile

• Sugarii născuți la mai puțin de 28 de săptămâni de gestație sau care cântăresc ≤1000 grame, indiferent de statusul imun matern

• Persoanele imunocompromise, inclusiv cele cărora li se administrează tratament imunosupresor, au o boală malignă sau sunt imunodeficiente

• Femeile gravide

Conduita terapeutică pentru pacienții cu varicelă

Furnizorii de servicii medicale trebuie să respecte măsurile de precauție standard, plus măsurile de precauție privind transmiterea aeropurtată (camere cu flux de aer negativ) și măsurile de precauție cu privire la contact, până când leziunile sunt uscate și au cruste. În cazul în care nu sunt disponibile încăperi cu flux de aer negativ, pacienții cu varicelă trebuie izolați în încăperi închise, fără contact cu persoane care nu prezintă dovezi de imunitate. Pacienții cu varicelă trebuie îngrijiți de personal cu dovezi de imunitate.