Buza se formează între a patra și a șaptea săptămână de sarcină. Pe măsură ce bebelușul se dezvoltă în timpul sarcinii, țesutul corporal și celulele speciale din fiecare parte a capului cresc spre centrul feței și se unesc pentru a forma fața. Această îmbinare de țesut formează trăsăturile faciale, cum ar fi buzele și gura. O despicătură labială apare dacă țesutul care formează buza nu se unește complet înainte de naștere. Acest lucru are ca rezultat o deschidere în buza superioară. Deschiderea buzei poate fi o fantă mică sau poate fi o deschidere mare care trece prin buză până la nas. O despicătură labială poate fi pe una sau pe ambele părți ale buzei sau în mijlocul buzei, ceea ce se întâmplă foarte rar. Copiii cu o despicătură labială pot avea și despicătura valului palatin (palatoschizis).

Acoperișul gurii (palatul) se formează între a șasea și a noua săptămână de sarcină. O despicătură a valului palatin apare dacă țesutul care formează cerul gurii nu se unește complet în timpul sarcinii. Pentru unii bebeluși, atât partea din față, cât și cea din spate ale palatului sunt deschise. Pentru alți bebeluși, doar o parte a palatului este deschisă.

Copiii cu o despicătură labială, cu sau fără despicătură a palatului sau numai despicătură a palatului au adesea probleme cu hrănirea și vorbirea clară și pot avea infecții ale urechii. De asemenea, ar putea avea probleme de auz și probleme cu dinții.

La majoritatea sugarilor, cauzele despicăturilor orofaciale sunt necunoscute. Unii copii au despicătură labială sau despicătură a valului palatin din cauza unor modificări genetice. Se consideră că despicătura labială sau despicătura valului palatin ar putea fi provocate de o combinație de gene și alți factori, cum ar fi lucrurile cu care mama intră în contact în mediul înconjurător sau ceea ce mama mănâncă sau bea sau anumite medicamente pe care le utilizează în timpul sarcinii.

Recent, au fost raportate descoperiri importante din studiile de cercetare cu privire la unii factori care cresc șansa de a avea un copil cu o despicătură orofacială:

• Fumatul – Este mai probabil ca femeile care fumează în timpul sarcinii să aibă un copil cu o despicătură orofacială decât femeile care nu fumează.

• Diabetul zaharat – Femeile cu diabet zaharat diagnosticate înainte de sarcină au un risc crescut de a avea un copil cu despicătură labială, cu sau fără despicătură a valului palatin, comparativ cu femeile care nu au avut diabet zaharat.

• Utilizarea anumitor medicamente – Femeile care au utilizat anumite medicamente pentru tratarea epilepsiei, cum ar fi topiramatul sau acidul valproic, în timpul primului trimestru (primele 3 luni) de sarcină prezintă un risc crescut de a avea un copil cu despicătură labială, cu sau fără despicătură a valului palatin, comparativ cu femeile care nu au luat aceste medicamente.

Despicăturile orofaciale, în special despicătură labială cu sau fără despicătură a valului palatin (palatoschizis), pot fi diagnosticate în timpul sarcinii printr-o ecografie de rutină. De asemenea, pot fi diagnosticate după ce copilul se naște, în special palatoschizisul. Cu toate acestea, uneori, este posibil ca anumite tipuri de palatoschizis (de exemplu, palatoschizis submucos și uvula bifidă) să nu fie diagnosticate decât mai târziu în viață.

Serviciile și tratamentul pentru copiii cu despicături orofaciale pot varia în funcție de severitatea despicăturii, de vârsta și de nevoile copilului și de prezența sindroamelor asociate sau a altor malformații congenitale, sau de ambele.

Intervenția chirurgicală pentru repararea unei despicături labiale are loc, de obicei, în primele câteva luni de viață și este recomandată în primele 12 luni de viață. Se recomandă intervenția chirurgicală pentru repararea despicăturii valului palatin în primele 18 luni de viață sau mai devreme, dacă este posibil. Mulți copii vor avea nevoie de proceduri chirurgicale suplimentare pe măsură ce înaintează în vârstă. Reparația chirurgicală poate îmbunătăți aspectul și înfățișarea feței unui copil și poate îmbunătăți și respirația, auzul și dezvoltarea vorbirii și limbajului. Copiii născuți cu despicături orofaciale ar putea avea nevoie de alte tipuri de tratamente și servicii, cum ar fi îngrijirea dentară sau ortodontică specială sau logopedie.

Cu tratament, majoritatea copiilor cu despicături orofaciale se simt bine și duc o viață sănătoasă. Unii copii cu despicături orofaciale pot avea probleme cu stima de sine dacă sunt preocupați de diferențele vizibile dintre ei și ceilalți copii. Grupurile de sprijin între părinți se pot dovedi utile pentru familiile copiilor cu malformații congenitale ale capului și feței, cum ar fi despicăturile orofaciale.